Iederă pe gratii

tea set

Alese ceşcuţele de porţelan fin, cu cozi de penel duelându-se în albastru cobalt. Erau de o eleganţă rece, care îngheţa zâmbetul pe buzele caimacului de cafea. Vanzătoarea ridică din sprâncene, surprinsă , doamna nu cumpăra niciodată lucruri respingătoare, oricât de valoroase. Ceru să-i fie împachetate în hârtie scumpă, lucioasă şi panglică de mătase. Mulţumi, refuzând restul, şi ieşi din magazin zâmbind. Şoferul îi deschise uşa Rolls-Royce-ului, după care plasă pachetul pe scaunul din faţă. Mulţumi bătrânului Toma, care, ţanţos ca un păun, dar cu un aer zăpăcit, de eternă cloşcă, o apăra de ceilalţi. Duse la buze paharul cu şampanie şi abia după ce simţi lichidul îmblânzind vechi suferinţe, ce-i fuseseră lăsate acolo de nişte gheare înfipte într-o altă viaţă, culese pe deget răzvrătirea de-o lacrimă pe care o pitise, speriată, între gene. Nu mai strânsese lacrimi de la moartea profesorului. Se măritase cu el la terminarea facultăţii. Murise un an mai târziu. Fericit. Poate încercase prea din răsputeri să-i facă plăcere. Se simţea vinovată.

Cimitirul şi strigătele disperate ale crucilor îmbătrânite în azilul morţii îi provocaseră milă, dar odată ajunsă acasă pierdu lupta cu obrăznicia durerii. Bătrânul profesor îi lăsase o mică avere şi pe nenea Toma, un văr de la câmpie al profesorului, pe care copiii îl scoseseră afară din casă, după o viaţă în care îşi cheltuise sudoarea pentru ei. Azi primise un cec în alb, iar semnătura îi răvăşea foile de jurnal, furişându-se printre rânduri. 

Pe Eugen îl cunoscuse la Balul Bobocilor. Dragoste la prima vedere. Doi ani de fericire şi zeci de proiecte, mari amatoare de succes. 

… până Dumnezeu, după ce pierduse norii şi curcubeul la ruletă, a pus în joc ziua de miercuri. 

Fusese nevoită să plece acasă. Sora mamei, singurul părinte de care avusese parte, fusese dusă la spital. O vecină îi trimisese vorbă, printr-o telegramă. De data aceea nu fusese nimic serios şi se întorsese chiar a doua zi, fără povară în suflet. În garsoniera lor, un parfum greu, de mosc şi orhidee, îşi lăsase neglijeul pe duşumea. Eugen împărţea cabina de duş şi câteva chicoteli cu verişoara lui, Sonia. Sonia care locuise la ei în ultimul an, cu intermitenţe, revenind de fiecare dată când era părăsită de câte un iubit năbădăios, iubiţi ce nu le fuseseră prezentaţi niciodată. 

Există dureri care le întrec pe toate celelalte. Nu din cele care îţi smulg inima din piept, ci din cele ce o supun unor torturi inimaginabile, umilinţelor şi suferinţei cronice. O extragere a candorii, fără anestezie. Există dureri în care numai mintea te mai poate îmbrăţişa, iar dacă ai hrănit-o şi îmbăiat-o cu dragoste s-ar putea să te ascundă sub nişte prelate groase, de întuneric şi să te lase doar la lumina ochilor de pisică. 

Amalia a avut nevoie de anestezia înţelepciunii şi aceea i-a împins paşii la uşa profesorului. Profesorul o admisese într-o vecinătate privilegiată, după ce citise o lucrare la care el însuşi îi fusese îndrumător. Inteligenţa tăcută a fetei îi ţinea companie în momentele de căutari. Nenea Toma a îngrijit-o cu devotament cât timp profesorul s-a precipitat în griji ce-i fuseseră toată viaţa nişte necunoscute. Când Amalia şi-a mai revenit, a închis cu zgomot coperta peste povestea ei de iubire şi, la sugestia profesorului, s-a lansat în nişte proiecte inedite de literatură pentru adolescenţi.

Când doctorul i-a prezentat profesorului rezultatele unor analize care anunţau sfârşitul perioadei de bine, acesta, cu ajutorul de nepreţuit al lui nenea Toma, şi-a pregătit în amănunt cererea în căsătorie. Şi-a pictat rubensian motivele, debarasând dubiile de pe o speranţă de dezirabil. Profesorul a luat fericirea cu el pe lungul drum până la capătul sorţii, lăsându-i Amaliei amintiri cât să acopere cicatricile hidoase ale trecutului.

Au ţinut până când a primit invitaţia la nuntă. Sonia si Eugen, reveniţi în ţară, de la nişte specializări în Germania şi Suedia, îi invitau pe profesor şi pe soţia acestuia la o petrecere exclusivistă, organizată de tatăl miresei, un politician de primă linie pe frontul incertitudinilor româneşti. După căsătoria cu profesorul, locuiseră, în marea parte a timpului, într-o casă la subsuoara muntelui, unde fragilitatea vieţii era lăsată în grija lui nenea Toma, unde spiritele se prelingeau în zboruri leneşe pe cerul veşnic deschis. Călcâiul lui Dumnezeu odihneşte fuga timpului pe splina munţilor. 

Nu mai ştia nimic de el. De ei. Într-o clipă, un ciob rătăcit din oglinda nebuniei i s-a înfipt în suflet, lăsând o dâră neagră, ca vinul putred. A fost cât pe ce să cadă din nou pradă durerii. Să le înfrunte fericirea ar fi fost precum o tuse tuberculoasă. A renunţat. Pentru un înger croit puternic, ascundea o inimă palidă şi nevricoasă. Le-a trimis în schimb setul de porţelan, însoţit de un cec şi câteva rânduri fără viaţă şi a plecat la munte, la casa unde toţi liliputanii lăsau brazilor umbre cât Gulliver.

Primele glasuri de ghiocei au ademenit razele soarelui pe la utrenie. Primăvara i s-a furişat în vene, îmbolnăvind firea ei apatică cu o nelinişte acută, fugărind-o înapoi în capitală. La vremea poftelor dulci şi a ceaiului englezesc, soneria a trâmbiţat în dezacorduri, fărămiţând liniştea tolănită pe cuvertura picotelii. Când i-a văzut banda de aur, încă strânsă posesiv pe deget, Eugen i-a leşinat în braţe. S-au privit ore în şir, după reîntoarcerea la simţuri, ca doi bolnavi incurabili, fără nevoia de a se întreba. 

Anii au fost blânzi cu Amalia. A călătorit mult şi la marginea unei mări a întâlnit un bărbat care proteja, de oameni, furia nealterată, fără ascunzişuri a valurilor.

Eugen şi Sonia au fost binecuvântaţi cu trei copii şi fericire ornamentală.

Iubirile, ca şi oamenii, se nasc şi dintre cele care ucid. Au moartea în suflet. Pe acelea le închizi în sipete urâte şi ruginite, care să  nu atragă curioşii.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s