Forţa contra-arhimedică

eric wallis- nude on bed(Eric Wallis- Nude on bed)

Cărţile nu-şi mai deschiseseră geamurile de o săptămână. Mirosea a hârtie bătrână şi a mucegai de piele. Se agăţă de armura lui Don Quijote, fusese cavalerul de încredere al mamei. Se prăpădise fără să fi scăpat de pe umeri povara de a o şti singură, supusă voinţei unei societăţi căreia nu-i aparţinuseră. Deschise volumul la întâmplare. Lumina, slabă la vedere, a paginilor se aşeză ca o haină veche, de casă, pe rănile deschise , vasale obediente puroaielor, modestii comode şi tămăduitoare. Recită câteva rânduri în ritm de psalm, aşteptând maşina poliţiei. Era convinsă că sufletul bătrânei mame rămăsese aninat de vreo copertă care o atrăsese, jucăuşă, într-o capcană primitiv-tridimensională, precum un timbru obligat să-şi înserieze coliţa. În câteva ore avea să fie deportată undeva departe, în Orientul Mijlociu. Societatea modernă, progresistă, care guverna Vestul şi Extremul Orient, lăsase naturii zonele în care aceasta se dovedise nemiloasă şi plină de ifose. Acolo erau trimişi cei care erau consideraţi a fi născuţi cu handicap moral, handicap care îi împiedica să respecte legile şi regulile Fericirii Depline. Pacea mondială obliga guvernele să deporteze anomaliile sociale, care, deşi puţine, ar fi putut perturba echilibrul, considerat natural, prin readucerea în discuţie a Dumnezeilor şi  a slăbiciunilor fiinţei umane. 

Tresări, de dincolo de ziduri sirena poliţiei forţă liniştea să-şi iasă din piele. Mângâie cu privirea rafturile nesfârşite de cărţi, îşi strânse plânsul în pumn, cu obidă şi închise uşa în urma ei. Împinse dulapul greoi, cu traduceri, cât să nege existenţa despărţiturii de comunicare şi ieşi în întâmpinarea autorităţilor. Îi fuseseră aprobate două cufere pline cu cărţi. Nu ştia dacă va mai apuca vreodată să le vadă suratele lăsate pradă întunericului şi, de dragul a tot ce pierduse când le întorsese pentru ultima dată spatele, cunoscu teama. Teama de a nu mai aparţine nimănui pe de-a întregul.

Nimeni nu mai avea timp pentru cărţi. Fuseseră adunate toate în biblioteci naţionale şi fuseseră angajaţi profesori pensionari din toată lumea, ca să facă rezumate în 2-3 pagini, cât să poată fi devorate în pauzele de la serviciu sau la masa de seară, dacă erai nevoit să cinezi singur. Mama ei fusese ultima supravieţuitoare. Toată viaţa se lăsase ciobită în folosul oamenilor, pentru a o proteja pe Ştefana. La moartea ei, Ştefana fusese nevoită să iasă din adăpost, pentru prima dată, şi să-şi cumpere de mâncare. În aceeaşi zi fusese arestată şi trimisă în judecată.

Rezervele de iubire cu grad de puritate ridicat, de pe planetă, fuseseră epuizate. Căsătoria dispăruse ca formă de organizare socială, alungată laolaltă cu birocraţia şi punerea sub acuzare a corupţiei. Vinovaţi fuseseră găsiţi designer-ii vestimentari, ale căror creaţii impuneau diferenţe. Se instituise goliciunea ca formă de manifestare a sincerităţii şi a bunelor intenţii. Hainele fuseseră apoi interzise prin lege. Era admis un singur sortiment de chilot, purtat de femei în perioadele în care aveau dreptul să se admită murdare. Nu existau loialităţi, fidelitatea era aspru pedepsită. Oamenii se împreunau pe străzi, la locurile de muncă, pe unde îi ademenea dorinţa. Tehnologia avansase exponenţial în era eliberării de sub jugul sufletului şi al moralei. Morala fusese dezbrăcată, obligată să se masturbeze în public şi reacceptată, la limită.

Ştefana suferea de timiditate şi de o ruşine a propriei forme, care o chinuiau până la leşin. Mama o purtase în haine cusute din petece pitite printre filele de cărţi. Nu o lăsase niciodată să iasă din beciurile bibliotecii. Când a fost arestată, a fost dusă de urgenţă în sala de judecată, dezbrăcată şi violată în direct de cei şase judecători onorifici. A fost trimisă la închisoare aproape fără simţire. După mai bine de şase luni, beneficiind de cei mai buni psihiatri, nu era vindecată. Forul suprem hotărâse să fie deportată.

Din Orientul Mijlociu bărbaţii emigraseră spre Vest, sau Est, în căutarea pieilor alb, dezinhibate. Parte din femei îi urmară. Diferenţele de cultură şi credinţă dispăruseră odată cu practicarea sexului cu bunavoinţă şi renunţarea la preţiozitate. Pacea ocolise, cu grijă, rugăciunile şi, avidă de putere, se aşezase pe scaunul eliberat de Dumnezeu. Sau poate de data aceea fusese Allah. În peşterile neprimitoare ale Afganistanului, după plecarea talibanilor, rămăseseră să cânte de leagăn opiumului doar câteva bătrâne şi o mână de nebune. Acolo erau deportaţi handicapaţii sociali din toată lumea, în mare majoritate femei. Acolo o aştepta Sebastian, care se masturbase în faţa femeilor, refuzând penetrarea.

Într-una din hrubele reci ale austeritătii afgane iubirea şi-a semnat singură certificatul de revenire la viaţă şi timp de 20 de ani şi-a plănuit răzbunarea. Din cei 18 copii Dumnezeu şi-a făcut timp să-l boteze pe unul, Isus.

 

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s