Trasul pe fugă

lap

-Nu porneşte maşina, acum şi-a găsit!

-Asta e! Ne înghesuim toţi într-a mea.

-Nu încăpem …

-Încăpem, ţineţi fetele în braţe. Până la Humor facem mai puţin de jumătate de oră, iar la venire o pune şi Răzvan la bătaie pe-a lui.

-Cu suta de kilograme a lui Dorin nu încăpem nici tasaţi …

-Lasă, pe Dorin îl iau în faţă. Corina, tu i te aşezi la picioare, că ai loc. Băi, cum v-aţi potrivit voi doi, şi copilot, şi frână …

-Mai bine să se aşeze la ea în braţe, că nici Poliţia n-o mai găseşte, dacă se ridică grasu’ o să creadă ăia că ai tapiţerie cu imprimeu. Hahaha. 

-Taci, că ţi-o iei …

-Şi eu?

-Lila, scumpo, stai în spate cu Nati, Flori şi cu băieţii.

-Stai în braţe la frate-meu, că nu te mănâncă! Leo e un gentleman. La Litere, ăia ştiu să se poarte cu fetele, altfel îi mănâncă scorpiile de vii. Numai în Politehnică e un  plin de nesimţiţi.

-Vezi că te-am auzit. Acum te dau jos din maşină!

-Ok,ok! Persoanele prezente se exclud. Asta ca să ne urnim odată, că altfel aici îmbătrânim.

Leo era frate cu Flori, dar n-ai fi zis. Unde ea era zahăr candel, el era zahăr ars. Îl mai văzusem o singură dată, la un chef, unde ţinea de după gât o roşcată interesantă, cu sâni titraţi în terapia prin hipnoză şi picioare grăbite. Cu tocuri cu tot. Un tip arogant, care privea lumea de pe piscul de cremene pe unde se hârjoneau doar capre negre, rare şi impulsive.

Cezar mă invită să intru în maşină, ca să nu mai  pierdem timp, după care, făcându-mi cu ochiul în oglindă şi zâmbind întâmplărilor ce vor fi fost să vină, învârti cheia în contact.

Pe la Frumoasa maşina a început să se zbenguie pe nişte gropiţe în obraji de asfalt, gâdilând un râs de la ultima ploaie. Eram încă angajaţi în preludiul weekend-ului, Gura Humorului ne aştepta căscată, gata să ne înghită în vârtejul digestiv al petrecerilor de vacanţă. Când, invitată la joacă de nişte oi, behăind sfioase într-un lan de păpuşoi, maşina şi-a dat cutia de viteze de trei ori peste cap şi s-a crezut capră, m-am simţit săltată de bucuria colectivă. Gravitaţia mi-a scrâşnit, geloasă, în călcâie, iar mâinile frumosului Leo s-au lăsat să alunece uşor, pe sâni, fără niciun gând de autocritică sau penitenţă monahală. Ca să evit efectul dramatic a ceea ce s-ar fi putut numi şi întâmplare, m-am debarasat de curiozitatea lor, aşezându-i-le, disciplinar, pe proprii genunchi. Ca să nu las loc de dubii în privinţa gradelor de indulgenţă permise pe raportorul personal, mi-am lăsat tocul cui să-i caute loc de bătături pe degetele de la picioare. A icnit de durere, iar soră-sa s-a grăbit să scoată o pungă din geantă, în caz că i s-ar fi făcut rău. Când până şi melodia de la radio ne-a mai iertat, m-a muşcat, ca un laş, de partea de gât ascunsă de guler. Am strâns între dinţi ultima gură de oxigen, care dădea bir cu fugiţii, şi am trimis-o la colţ, în zăpăceala minţilor, de unde încă aşteptam o veste, de pe frontul cavaleriei grele. Uzând de un limbaj pe bază de impulsuri, Neuronii oo7 m-au ciupit de talie, ghidându-mi şoldurile în câteva mişcări languroase, de belly dance, după care m-au lăsat să mă descurc cum pot. În fond, creierele sunt plătite să-ţi dea idei, nu să facă ele toată treaba. Patefonul lui Leo se blocase pe un final de melodie şi, în încercarea disperată de resetare, corpul a pierdut, pentru câteva momente, semnalul. Picioarele i s-au depărtat, ca ale dracului la ameninţarea supozitoarelor cu tămâie şi m-am trezit pe podea, cu dosul convins că fusese sortat pentru cartofi de sămânţă. Până şi radioul rămăsese fără glas. Deşi făceam eforturi să mă ridic, palmele îi alunecau pe coapse, până am fost nevoită să-l prind de curea, înainte de a mă lăsa să-i cad iar în braţe. Abia atunci am întors faţa, să-i zâmbesc şi am rămas perplexă când din faţa cu trăsături armonioase nu mai rămăsese decât un ecou de cimpoi dezacordat. Simţind că tot ce-şi mai dorea pe lume era o gură de aer, i-am cerut lui Cezar un scurt răgaz, în oglinda retrovizoare. Când maşina s-a oprit, am deschis în grabă portiera, hotărâtă să-i vin în ajutor. Am invitat aerul curat să-l scoată din starea de asfixiere, cu două palme care să bată realităţii ora exactă. M-am trezit cu Cezar sărind de pe scaunul şoferului, cu agilitatea disponibilităţii de tip paramedic. A izbit fără pic de eleganţă portiera, revanşard, peste murmurele indignate care încă mai încercau să se desprindă de pe vociferările motorului, motor lăsat să se lamenteze exagerat. Cu aerul unui om care a înghiţit deja o lingură de gândaci la o masă festivă din Extremul Orient, mi-a susurat un dezolant ‘curvo’ printre dinţi, după care, întorcându-se la prima iubire, m-a lăsat pe marginea drumului ca pe o Madonă cu nimb de praf … de origine rurală, nicidecum cosmic. M-am întors acasă cu o căruţă cu coviltir, proprietarii cailor fiind singurii care m-au recunoscut ca fiind o fiinţă de aceeaşi specie. 

Cezar s-a maturizat complet ignorat. Pe Leo l-am mai întâlnit la o petrecere. Dansa, fără să-şi găsească mâinile, cu o blondă generoasă. Deşi eram însoţită de nişte prieteni, mi-am mutat atenţia asupra lui, lăsându-mi privirile să-i pieptene părul de pe ceafă. Când şi-a lăsat norocul păgubaş şi s-a hotărât să mă invite la dans, l-am tras de cravată, până în blues, pe cel mai la îndemână băiat din grup, fără să mă scuz. La o săptămână mi-a pus piedică, ca din întâmplare, pe cand împărţeam ieşirea de la cinematograf şi am aterizat pe sacoul profesorului de algebră, care nu avea să se mai trezească din sperietură până la examenul de sfârşit de an. 

Acum sunt la discotecă, molfăi o măslină cu damf de Martini, cu mâinile sprijinite de bar. Leo expune, în fandări, decolteul unei căprioare cu bob îngrijit şi gene false. Un ţăran amator de mângâieri clandestine îmi agaţă ciorapii. Urmăresc firul cu degetul. Mă opresc speriată când, fără să vreau, desprind jartiera de dantelă. Ridic privirea exact când animatorii ritmului de pe ringul de dans duc mâna la chipiu, să salute tribuna oficială. Mă retrag înainte de a mi se cere să depun jurământul. Leo a ajuns la uşă înaintea mea.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s