De vezi dincolo de monezi

coin

Ma uitam la el ca la o poza atipita pe noptiera. Citea rotunjind paginile pe degete fara sa tresara de dorul meu. Pendulul isi dadea orele peste cap plictisit de lipsa fericirii. Imi era dor sa-mi fie frig pe coama cearceafului dar acum ne pastram numele in buzunarele hainelor de casa, egoisti cu propriile litere. Voia sa ne salveze de mana lunga a sanatatii mentale care se chinuia sa ne puna amprenta pe frunte, semnul acela analfabet al lipsei de griji. Ne ferea si de caderea in inghesuiala sperantelor, cele care striga obraznice dupa fericire. Chinul si mizeria lucida ne pastrau in randul oamenilor interesanti. Era minutios in pregatirea calatoriilor. Dragostea isi horcaia ultimele clipe in noi, iar noi cu calti de bumbac in urechi puneam toata vina pe umerii Parisului. Renuntasem sa ma mai gandesc la gustul lui cu mult timp in urma. Lenea stepei sufletesti ma tinea pe loc. Asa departe ne eram ca simteam vantul aducand ganduri de la altii. Ma mira lupta lui in ciuda fericirii. Cand raspunsul initial ii negase asteptarile si-a instruit mama sa atace flancurile cu amenintari mascate in extrem. S-ar fi sinucis fara mine. Egoismul trage deznadejdea dupa el in abis.

Din al noualea cer, cazut pe ultima patura de nori, avionul abia astepta sa scape de noi pe malurile Senei. Acolo sus sperasem sa ne putem atinge din nou. Era ceva legat de Dumnezeu ce nu intelesesem niciodata. Poate de aproape nu mintea.

Langa mine paginile lui ma ocoleau ascunzandu-si numarul de destin sub unghiile lui patate cu linii caste. Dincolo de reticente noi avea maini frumoase. Am inchis ochii incercand sa-mi aduc aminte o rugaciune. Cerceii lungi ca niste dansatoare africane bateau din picioare ritmul timpanelor. Incercand sa le prind soldurile in palma am atins o limba ca de clopotel. De cat timp nu mai deschisesem ochii cu uimire? De partea cealalta, pe stanga inimii, un barbat frumos invata sa mearga pe degete cateva monezi. Mi-a numarat trei din varful buzelor dupa care dandu-le frau liber din incheietura le-a lasat sa se alerge. Erau patru. Apoi cinci. Am inceput sa bat din palme. Veneau la joaca monezi de dupa ureche, din maneca, din respiratia festiva. Un magician. Mi-a prins palma si a lasat sa cada o ploaie de monezi dupa care m-a inchis in caus cu a lui. M-a rugat sa suflu praf de stele de la zane. Mana lui si-a luat apoi ramas bun de la palma mea sarutandu-i inima calda. Monezile disparusera desi jur ca ardeau in linia soarelui. Am ras si a scos o pereche de carti. M-a purtat prin povesti cu numere impare, cu regine geloase si razbunatoare, regi batrani si nevazatori si amanti tineri, tradatori ticalosi. Regasisem intr-un colt de-al meu ceva din copilarie. Dar viata nu permite atasamentul de timpul pierdut. Stewardesele s-au apropiat sa ne roage sa redevenim seriosi pentru ca deranjam viata incruntata a insotitilor de invidii la bord sau ne vor desparti, practica comuna fiind schimbul de locuri.

In ochii lui m-am vazut aruncand zalele pe pantofii eleganti ai arogantului Paris.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s