Putred de adânc

MUCEGAI

Simt mucegaiuri haine 

cum mi se-ntind pe piele,

flori cu respiraţia mică şi flămândă

înghit luminosul meu, fără freamăt,

carnivore spăşite ale lipsei de tandreţe,

şi dispar în ele, înalbăstrită,

vreau să dorm în otrava lor parfumată,

dar mă trezesc plimbată

de pe o palmă pe alta

de petale fine, cu sărut de omidă,

iar când îmi decorează pieptul bombat

cu polenul auriului de sărbătoare

mă putrezesc laolaltă cu ele,

într-un soi de leac ancestral,

un păgân infestat de divin fără sens.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.