Cu grosolănie, despre începuturi

black hole 1

Mai rămăsese doar o singură picătură de lumină de pus pe geană. O coajă subţire de lună, casantă şi preţioasă, după care bezna se instală în cugetul inferior şi domni, fără grabă, o veşnicie de clipe. Ideea de lumânare a fost mutilată şi aruncată la groapa de gunoi. În lumea fără Cuvânt şi Lumină aerul le era respirat pietrelor. Pietrele l-au aşteptat, cuminţi, până şi pe Dumnezeu. În pântecul acesta uriaş, feminin, care este Universul, pietrele au pavat calea către primul şi îndelung mediatizatul orgasm – Big Bang. Ce încântare trebuie să fi fost pe cu răbdare şlefuitele, când, dându-se cap în cap, în orbecăiala browniană, au descoperit scânteia – mama cu brevet a tuturor focurilor! Nu ştiu dacă Dumnezeu a ascuns, de pe atunci, în formulă, forţa de frecare, dar cred că l-a luat chiar şi pe el prin surprindere Lumina. L-aş fi lăsat să uite şi m-aş fi resemnat, ca o idee scăpată pe geam într-un univers paralel, dar nu-i pot ierta trufia de a-şi pune semnătura şi pe suflet.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s