De jale

lonelyEyes

De pe sufletul meu

văd atâta singurătate

cât se-ntinde cu ochii

pe linia de demarcaţie lăsată în grija vetrei cerului.

Nici soare, nici ploi, nici chiciură,

nici Dumnezeu,

numai o privire pe care pleoapele

au lăsat-o de izbelişte

în vidul fără leac

al mult înduratului eu.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.