Restrangeri, constrangeri si plangeri

chef

Statul la birou, indiferent de pantalon evazat sau fusta burlan, ingrasa. Cand rochiile se supara si ma cearta cu mainile pe solduri pun mana pe telefon sa sun nutritionistul. Nu am nutritionist. Nici antrenor personal. Raspunde secretara. Marlene e la a doua, poate a treia stagiune cu tineretea, posesoare a doua gambe splendide si a unei talii sofisticate. Din invidie greu mascata accept cafeaua amara, nu merit pic de zahar. O intreb cum reuseste sa-si mentina sanii pe rafturi si fesele incordate. Imi raspunde zambind intelegator ca e preocupata doar de binele lui Radu. Radu e bancher si enervat ca nu poate depasi stadiul de logodnic. Marlene e vaduva de cinci ani dar inca mai profita de imaginea si investitiile raposatului. Logodna e tot o chestie de inel doar ca lipsita de greutati in obligatii. Eu ca si bancherul spanzuram de speranta ca ciucurii matzelor. Marlene supraveghea meniul lui Radu cu nas fin de majordom londonez si agilitatea lui mentinea relatia in miscare. Eu neglijasem partea asta din viata lui Iubi, poate mangaierile vesele pe burtica incarcasera relatia cu oaresice monotonie. Daca voiam sa pastrez macar o urma de talie cat sa ma gaseasca cordonul trebuia sa ma ocup si de gaurile la curea ale lui Iubi. Usor de pus la punct un plan, greu de tinut ochii pe Iubi. Dragul de el, desi mare iubitor de miscare era in acelasi timp si un mare gurmand. Si mai ales de parere ca putina burta da distinctie unui barbat. Circumspect incepu sa se planga ca nu-l mai iubeam ca altadata. Eu il iubeam ca nu aveam altceva de facut dar pierderea siluetei m-ar fi facut dispensabila. Mai ales ca nu atinsesem nici macar in treacat stadiul de nevasta cu patalama la mana. Am inceput cu salate usoare si tarte cu fructe. Umbla bosumflat. La prima nunta unde fuseseram invitati l-am gasit in bucatarie, in tandreturi cu oala de sarmale. A mimat niste pasi de tango cu bucatareasa dupa care m-a sarutat zgomotos preamarind proprietatile verzei murate in pastrarea tonusului pe abdomen. Altadata, invitati la un vernisaj, desi ne pusesem de acord sa ne limitam la sampanie l-am vazut cu coada ochiului ciugulind fursecuri din palma unei blonde cu aspiratii la podiumul tuselor de penel. Dupa mai multe episoade dramatice in care Iubi si-a ostoit foamea pe ascuns ajunsesem sa port dupa mine kilograme in plus de stres si ne mai asortam si in tristete. Pana cand ni s-a revelat ca nu conta cat si pe unde mancam ci cum si cu cata rabdare. Mare atentie la mestecat si firimituri. E atat de obositor sa mananci elegant si sa gandesti politicos incat grasimile desi se lasa degustate o iau la sanatoasa dezgustate de atata exces de pedanterie. Intre timp urmez niste cursuri de cosmetica si confidenta lingvistica care sa ma faca sa arat mai tanara si mai supusa greselii, iar Iubi nu se poate hotari cam cate cursuri la simultan ii mai pastreaza buna dispozitie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s