Balada speriatei de ciori

Scarecrow

De-aş fi avut şi eu o odaie,

nu ciori, să-mi ciupească ţeasta de paie,

un loc să-mi ascund lacrimi de ploaie,

nu pânze de sac şi la brâu o tigaie,

o tihnă, să-mi pun amintiri pe pereţi,

nu gerul, ce râde când m-afund în nămeţi,

o oază, să pot să-mi îmbrăţişez rana,

nu vântul şi norii ce-mi fură bandana.

Nişte copii mai aduc uneori alinare

unor ochi de mărgele, plânşi, de sperietoare.

scarecrow2

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s