Preconcepţie

giving birthSan Francisco street art

Se împlineau şapte luni de când îşi luase lumea în cap. Geaba m-am tânguit, geaba m-am jeluit, şi-a luat picioarele la spinare şi n-a lăsat nici măcar o privire în urmă lui. Bani, bani, voia bani. Eu crescusem în sărăcie, nu ştiam să cer mult. Trimitea veşti, când şi când. Îl visam priponit de bidivii de amazoane cu pulpe puternice şi ochi migdalaţi. Pruncul creştea în mine, chinuind măruntaiele şi punând pe fugă somnul. Ruşinea mă alungase din lume şi singurul acoperiş căruia nu-i fusese silă era o colibă părăsită în pădure, de unde moartea furase un suflet, fără să-l declare la Împărăţie. Popa-şi pierduse ortul, înşelând zile de pârjol şi furie, din soare.

Numai barba, crescută de negură nopţii, mă lăsa să mi-l ţin în braţe. Hainele elegante, de domn de la oraş, mă-mpungeau în inimă şi nu mă lăsau să-l strig pe nume. Ochii i s-au umflat în cap şi, cuprins de friguri, m-a tras după el, fără să-mi asculte vaietele, până la marginea satului. Acolo, flăcăi cu coasele pe umăr luau drumul ierbii şi-al vieţii la hotare.

-Care dintre ei? a urlat, strângându-mi încheietura până la durere cumplită. Care? Care, mă? Care aţi lăsat-o borţoasă?

-Eşti nebun? Lasă oamenii în pace. E al tău copilul.

Fără să lase mânia din mână, m-a târât pe uliţa satului. Mă bătea copilul pe dinăuntru, ocărând pe tată-său, care ne stricase tihna. Abia pe treptele bisericii a luat seama la greul ce-l ţineam pe piept. 

-Jură-mi că-i al meu! Jură, în casa Domnului, că eu ţi l-am făcut!

-Mă jur pe viaţă şi pe moarte, mă jur pe sufletul pe care ţi l-ai vândut, pe inima pe care ai călcat, pe minunea ce va să ţi se pună pe rană. Nelalocul tău şi-a găsit adăpost în mine.

-Jură-mi, muiere!

-Jur de la tine până la mine …

Şi-atunci mi s-au încleştat vorbele strâns de pântece şi, din chinul Mariei, braţe vânjoase m-au purtat adânc, în gheena Iadului şi au dat cu mine de coastele Raiului. Când cu suflare, când fără viaţă, am lepădat pruncul şi m-am odihnit o clipă pe sub plapumile nopţii. Când m-a luat lumina înapoi, m-a dus pe patul cu cearceafuri moi de-acasă. Copilul trăgea flămând de sân, iar el plângea, poate de dor, poate de fericire.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s