Inconjurul Craciunului

baba

-Sunteti bine doamna? taximetristul isi ridica sprancenele mimand un zambet in oglinda retrovizoare. Initial ii spusesem sa ma duca acasa, apoi l-am oprit in mijlocul drumului. Nu voiam sa ajung inca, tihna dintre peretii aceia cunoscuti imi provoca sila. Toate aducerile aminte care stiau sa mangaie si sa vindece erau acolo. Azi cheia de la usa era pedepsita.

L-am rugat sa ne plimbe in cerc o vreme pana aveam curaj sa prind din urma o hotarare. Un cerc, o tinta perfecta fara usa de intrare. Cand mi-am scapat gandurile albe din mana, pe ochi mi se perinda aceeasi imagine, din zeci de unghiuri, un suras pentru fotografie. O biserica maruntica, cu sal de vitralii colorate strans pe umeri, parul prins in cruce ca o funda aurie, ma chema razand sa-i intru in suflet. Langa ea, un reprezentant al Domnului si unul al guvernului asezasera temelie pentru o sora mai mare, cu zestre, care sa ia mintile poporului. Pe lumanarar o mana intinsa cerea 5 lei pentru o caramida. Am oprit din frustrari timpul soferului si-am platit pentru patru caramizi. M-am uitat spre El si i-am strigat ca-mi platisem singura zidirea, sufletul meu nu-i era dator cu nimic. Din cer, banuti albi si umezi imi restituiau diferenta de pret. Judecata noastra nu e judecata Lui.

Nu stiu cine suparase iarna cu pamantul dar sub picioare un strat gros de gheata imi tragea picioarele fara sa-mi ceara voie. As fi putut sa rad dar toata povestea asta e o treaba serioasa. Langa mine o bunicuta coborata dintre icoane s-a pus pe plans. Dumnezeu inlesnise mersul pe apa, dar nu apa de la congelator. In Iad autoritatile ramasesera fara bani pentru lemne de foc. Batranei ii fugeau si pamantul si anii de sub picioare. Am dus-o pana la masina si am rugat-o sa-i dea soferului adresa. Pe drum am intrebat-o daca avea mancare si pentru musafiri, parea ca traieste doar din rugaciuni. Din al noualea cer am coborat la tejgheaua patroanei de alimentara care nu dadea la schimb pentru sanatate virtuala de acatiste. Degeaba am asteptat sa ni se umple sacosa de peste, ne-am luat singure painea si vinul ca sa avem cu ce-l momi pe Mos Craciun. Batrana locuia intr-un bloc gri si trist ca toate celelalte blocuri gri si triste care fusesera obligate sa se indure de oameni. Pe scari ii sudui pe comunisti, care ii luasera si gradina si casa pentru niste apa calda si toaleta in casa.

-M-au saracit fata hai, m-au saracit. Da’ amu’ is iar bogatana, sa vezi numa’ cati am!

Cand a deschis usa cu o cheie purtata pe snur la gat precum copiii cu drept de joaca am inmarmurit. Inauntru era un Babel al dorintelor si refuzurilor de a trai. Televizoare pantecoase, cercevele de geamuri, covoare vechi rulate serpeste, difuzoare cu fete mirate de bufnite, casetofoane fara dinti si tot ce vecinii aruncasera din nacelele propriilor vieti ca sa-i faca loc lui Isus si in anul acela. Si din aproape nimic a dospit in mine o asa fericire ca fara sa-mi pese de dureri si vanatai am inceput sa ma invart de mana cu batrana si ne pluteau sufletele in raiul asta artificial construit de bunica, sfidandu-l pe El Insusi. Oamenii ii luasera totul, Dumnezeu ne ingropase in speranta din patru caramizi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s