Un gol de timp

drinks

Marea-şi întinde braţul pe mal,

trage la fund, în adânc, amintirile,

pe ţărm îmi rămâne nisipul banal

şi-n scoici, amuţite, fără lacrimi, privirile.

Îţi pusesem raze de soare pe chip,

la subraţ zborul de pescăruşi,

pentru inima-ţi inventasem un fel de tertip,

să vibreze-n magneţii de la polii opuşi.

Ca umbra de zmeu alergată de vânt,

azi te dau la ziar, dispărut,

fără urmă, fără să-mi amintesc un cuvânt

din povestea ce cândva m-a durut.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.