Vieti pe tipsii de argint (II)

man 2

Must pe mustati

Maria aparea de nicaieri si agita tot aerul din incapere. Dintre fuste mersul scutura stropi albi de faina si narile adulmecau miros cald de poale in brau.

-Ciocolata fierbinte! anunta doamna batand din palme ca o fetita la prima impartasanie.

-Acusica aduc si placintzalili. Cu branza dulshi si-o suparari di marar.

-Ne rasfeti Maria …

-Lasa cuconita ca si matali iesti mana larga …

Placintele imi aduceau aminte de bunica si de praznicele gospodarilor de pe malurile Sucevei. Imi plecai ochii sa ascund pentru mine clipa de fericire ieftina si privirea imi cazu cu zgomot pe o manseta ingalbenita de jurnal romanesc. “Adeverul” de pe la o mie opt sute nouazeci si ceva mi-l spunea un domn Al.V.Beldimanu, rastit si infipt in politica cu propriul barbison. Iesii frematau impunsi din condei, zgariind marginile frumos lustruite ale coroanei lui Carol cel dintai. M-am aplecat sa apropii de ureche rasuflarea grea de ani a gazetei si descoperii intre pagini o tipsie cu tivuri valurite si obraji bucalati. Perechi-perechi de prune brumarii se tineau de mana, rotite pe marginea groasa, scotand capul de sub stratul de mazga. Doamna Otilia stranse buzele sa ascunda un zambet si roseata ii cuprinse febril obrazul facand-o sa clipeasca iute si nesabuit. Dandu-se batuta isi lasa fruntea pe spate si incepu sa rada cu suflet cu tot, ca un copil in roata cu lanturi.

-Tocmai ce ai dat mana cu Monsieur Claude. Monsieur Claude Desmet, Maestru bucatar si socolatier. Bunica mamei se intorsese dintr-o vacanta in Belgia cu mare drag de ciocolata fina, scofeturi de printesa. Ramasa vaduva de tanara dupa ce barbatul cu mult mai in varsta i se prapadise la o partida de vanatoare, infarct la vederea ursului, Leni calatorea pe banii raposatului caci in tara viata frumoaselor indoliate era talmacita si rastalmacita la toate seratele muzicale, iar domnii se fereau sa deranjeze asa linisti plictisitoare. Monsieur Claude era un barbat aratos si desi aparentele ii gasisera locul prim la bucatarie serile le petrecea cu madame, careia ii citea din Zola si apoi discutau pitigaiat impartind coniac si tigari fine, spre amuzamentul slujnicelor. Delicatesele din ciocolata ii erau servite personal caci Monsieur Claude n-ar fi permis sa-i ajunga la gurita pe jumatate topite. In preajma sarbatorilor belgianului ii erau interzise aparitiile in salon caci neamurile dumneaei ocupau casa si ingreunau bunul mers al gospodariei. In timpul uneia din aste vizite, cand calesti din toata Moldova trasera la conac, Leni fu nevoita sa tocmeasca grajdari din satele vecine caci batranul Ilies si fiu-sau al mare n-ar fi dat treaba de gata. Unul dintre flacai veni insotit de proaspata nevestica, o zgatie de olteanca cu ochi negri si frumosi, intinsi pana la tample. Monsieur Claude, care nu se dadea in laturi sa ridice fustele nici slujnicutelor de la bucatarie, simti ca ia foc. Sub coama bogata de par negru ca supararea noptii fara luna ghici o piele arsa de soare si pupata de ploi. Refuzat in salon, cat consortul iepsoarei adapa bidiviii Monsieur Claude incerca usa camerei si gasind-o deschisa momi fetiscana cu specialitati pentru guri alese.

Leni hotari sa-si scoata musafirii la gradina caci se auzise ca mare muzicant de balalaica lasase stepa sa-si intremeze oasele cu ape minerale si namol la o nepoata la Vatra Dornei si poposise in urbe hotarat sa mai scoata niste bani din muzichie. Flacaul ramas fara nechezat in grajduri se grabi sa-si ia in brate nevasta dar ea se afla deja acolo, doar ca erau cele goale ale lui Monsieur Claude. Belgianul citind precis turbarea in ochii romanului isi lua picioarele la spinare si iesi pe usa  fara sa se mai intrebe de haine. Intre timp Leni se intorsese acasa insotita de mama-sa care-si uitase manusile. Monsieur Claude, care interpretase impromptu si altadata, se agata de tipsia pe care adormisera niste poame din vie si-si racori barbatia ascunzand-o de ochii prea uluiti ca sa se mai ia la harta ai doamnelor. Cu palaria improvizata pe cele obraznice parasi incaperea ascunzandu-se sub o plecaciune de curte. Mama lui Leni avu timp sa lesine si slujnicele chemate sa aduca sarurile avura timp sa arunce un ochi. Leni fu nevoita sa-l recomande pe belgian unui profesor prea ocupat sa faca zilnic conversatie sotiei, un model fashnetz, tuns baieteste, fosta muza a unui pictor francez. La cativa ani se marita cu un tanar scortos, de precizie germana, cu care indrazni sa dea lumii doi copii. Tipsia cu pricina fu ridiculizata si trimisa sa acopere rusinea oalelor de noapte. Bunicul nu s-a indurat s-o arunce desi toata lumea scuipa dezgustata cand era adusa la vedere. Monsieur Claude, mare amator de vinuri bune, fu rasplatit si rasfatat de poame.

Advertisements

One thought on “Vieti pe tipsii de argint (II)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s