Vieti pe tipsii de argint ( IX )

Eclipse de stele – Ai grijă cu cuţitul pentru scrisori, după atâţia ani încă mai are dinţii ascuţiţi! Lasă-l în teacă. Mai înalt decât un frate bisturiu, cuţitul de scrisori era lucrat manual, pe toate părţile. Ochii verzi: smaralde şi peridot, ochi de pisică smintită, îşi aţinteau privirea asupra ta, otrăvind, pândind clipa de neatenţie. … Mai mult Vieti pe tipsii de argint ( IX )

Povestea inimii

M-am născut cu o inimă  din sirop de zmeură, dulce-lipicios, prelingându-se,  ca un zâmbet, pe degete. S-a plămădit într-o zmeură, cărnoasă şi dulce-acrişoară, un pic de vino-ncoace, un pic de dă-te-ncolo. A gemut ca un gem şi a început să-şi închidă gustul în crustă. Prindea puteri doar de ea ştiute şi se ferea de prea … Mai mult Povestea inimii

Toamna sufletului cârn

Îmi cresc struguri la urechi, bruma dulce mă sarută, mustul joacă pezevenghi, toamna-i cântă din lăută, valuri reci de cer ursuz ne apasă burta plină, numa-n lan de cucuruz, fără dinţi, vreo trei suspină. Ciori se-nvârt pe hoitul viei, să vegheze plâns şi chin, cât se naşte prunc Mariei, colb din Dumnezeu şi vin.

Pleonasm de sex politic

  Impertinenţa e noua potenţă, ruşinea-boală de piele, o penitenţă, impertinenţa ţi se aşează-n priviri, vinde iluzii, spoieşte tingiri, să te facă să crezi că-i e gura-aurită, tăcerea, în lanţuri, chinuie umilită. Impertinenţa e-o erată contagioasă, care fură poveştii neputinţa sfioasă, herghelie de cai, nechezând narcisism, ce calcă-n picioare flori de altruism. Impertinenţa e noua … Mai mult Pleonasm de sex politic

Calcul economic

  Tot ce aveai în minte era o creştere de profit, orgoliul tău îmbătat nu simte metastaza programului prelungit. Sufletul meu n-are în buzunar nici valută forte, nici dexteritate, nici de economie de piaţă habar, doar o etichetă de banalitate.

Ioane, ţine tu lumina lunii lui Gyuri

– o veşnicie pentru Ioan Gyuri Pascu –   „Ce să mă fac cu inima asta mare? Am dat deja flămânzilor de mâncare, am umplut pivniţele beţivilor de libertate, am acoperit frigul celor rămaşi fără cetate.” „Dă-mi mie sufletul”, spuse Dumnezeu, „am să-ţi întorc pe urme fărâme de ‘mereu’, mai mult nici eu n-aş şti … Mai mult Ioane, ţine tu lumina lunii lui Gyuri

Garniseală

Aniversam nişte ani. Nu spun câţi, că aduce ghinion. Bine, bine, dacă tot te lauzi că ştii să ţii un secret, îţi spun! Doi. Cum adică-s puţini? Păi alţii trăiesc într-o viaţă câte neruşinări am fost noi în stare în doi. Şi dacă n-ai chef să stai singură acasă, că nici ceasul nu ştii să-l … Mai mult Garniseală

Om de pământ

 (Ion Andreescu – La arat)   Stă drept, ca un stejar şi lasă răsăritul să-i pătrundă-n piele, desface braţele, făcând lui Dumnezeu chenar, îmbrăţişează lumea din creştet la obiele, se lasă în genunchi, sărută buzele crăpate, de ţărână, îşi mângâie tâmplele şi-n mănunchi adună oftatul şi din ochi o fărâmă, dă trupul putere, încinsă pe … Mai mult Om de pământ