Amor de coridor, în zbor

plane

Plec la Amsterdam. E în drum spre casă. Stewardul e arătos şi binevoitor. Te-atinge pe braţ când vorbeşte. Cer apă de mai multe ori. Apoi începe agitaţia. La început nu-mi dau seama ce se întâmplă. Apoi îl văd luând un ton vag dulceag, puţin aspru de la o tuşă de autoritate, ca un vin sec. Mă gândesc că a pierdut un pasager, căci începe să ne numere pe scaune. După câteva minute încep negocierile. Partidul nevestelor care nu au prins loc lângă soţii lor cer soluţii urgente. În faţa mea, un plăvan scobit de mijloc, cu păr dat în foc şi pistrui pe ceafă e întrebat dacă vrea să se apropie de nevastă-sa. În faţa lui o recunosc pe senatoarea flămândă. Da, aia a României. O fi zburând la Amsterdam să facă greva foamei în vitrine. Îmi scuip în sân. Stewardul începe să privească neliniştit spre soţ. Parlamentările au început cu stângul. Soţul stă uluit, apoi găsind câteva vorbe spune că-i e indiferent. Îl privesc cot la cot cu ceilalţi, de sub sprâncene arcuite cu neîncredere, apoi întorc capul să-i văd aleasa. Silicon la piept, silicon pe buze, gene suplimentare şi bijuterii. Mă uit la femeile care se întorc la muncă în statele occidentale. Grase, tatuate, obosite. Pe lângă ele, aia se înalţă ca un crin. Bănuiesc că are ceva şi pe fese. Scoate o lacrimă de sub machiaj, dracu’ ştie cum. Magie. Soţul oftează şi consimte să se mute mai în spate. Avea loc cu spaţiu pentru picioare lungi. După ce-şi ţinuse respiraţia, stewardul răsuflă uşurat. O doamnă îmbrăcată doar în bluză, fără nicio consideraţie pentru dializă, îi ia locul. Lângă ea, trist, ridică două degete să pună o întrebare un servitor de-al lui Mahomed. Stewardul dă din mână că are răspunsul şi o roagă pe posesoarea rinichilor prietenoşi să accepte un pahar de vin din partea casei, pe partea cealaltă de coridor. Doamna Miriam nu poartă burka, nici văl pe ochi, dar se cuibăreşte la pieptul larg al soţului, mulţumind lui Allah. Stewardului nu-i mulţumeşte nimeni. La scurt timp se dezlănţuie anarhia. Toată lumea schimbă locuri. Lângă mine, fiul meu împarte o engleză impecabilă cu un chinez care şi-a adus mâncare la pachet. Porc cu alune. I se permite folosirea internetului pe durata zborului, pentru că are lucrări de predat la aterizare, plus nişte articole de ziar, care n-au voie să supere imprimeria – tensiune ridicată. Mă uit în spate cu speranţa că ne-a pierdut şi pe noi cineva în avion. Mă priveşte dispreţuitor o corporatistă, din alea responsabile cu voia bună. Picioare la categoria excepţional, stiletto lăsaţi deoparte pentru odihna ecusoanelor. Zâmbesc. Are unghii urâte la picioare.
Schimb zborul pentru Manchester. Steward înalt, păr probabil mai rar decât anul trecut. Flirtează deschis cu noi toate babele şi babetele, indiferent de inelele de grăsime logodite cu talia, crăpături de la râs şi gropiţe de celulită. Homosexual. Cum altfel? Îl ating, ca din greşeală, pe fund, când mai cer un pahar cu zeamă de mere pentru fiu-meu. Îmi face cu ochiul şi mimează un sărut senzual. Mă cutremur de râs şi plăcere.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s