Cu bucata mea de pâine

dogs 3

Stăteam la coadă la Dumnezeu. Toată lumea trebuia să ia câte un câine. Aşa a rezolvat Dumnezeu problema câinilor vagabonzi. Cei care nu erau în stare să-i crească, primeau câte unul de plastic şi până şi ăia lătrau, destul de convingător. Mă uitam la ce exemplare splendide primeau cei din faţa mea şi trepidam de bucurie, se nimerise un lot cu adevărat extraordinar.

dog 2

– Ai lesă?
– Lesă?
– Petre, adu o lesă! (Mormăind) Iar am dat peste-o proastă.
– Cum îl cheamă?
Dumnezeu se uită la mine, ca trăsnit. Ce-i drept lăsase deja liber cuvântul.
Şoptii timid:
– Cuţu-cuţu …
Câinele nimic.
Mă îndepărtai câţiva paşi şi-i făcui semn să se ridice şi să se apropie.
Câinele nimic.
Mă întorsei, să-l mângâi, murmurai ceva dulcegării.
Nimic.
Cu mâinile în şolduri, mă răstii la el.
Bătui nervoasă din picior.
Nimic.
– E şi orb, şi surd, mă salvă de la o cădere pe sistem nervos Dumnezeu. Îşi scoase cureaua de la pantaloni şi mi-o puse în mână.
– Să fie primit! Doamne-ajută!

Dumnezeu vorbeşte ca la biserică. Şi dă de pomană. El la ce-o fi sperând? Demascarea Sfântului Duh?

Câinele îşi luă lesa în serios şi mă trase după el, aiurea. De-atunci ne învârtim în jurul cozii. Să ne spună cineva unde e Parcul Tineretului!

dog

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s