Cu bucata mea de pâine

dogs 3

Stăteam la coadă la Dumnezeu. Toată lumea trebuia să ia câte un câine. Aşa a rezolvat Dumnezeu problema câinilor vagabonzi. Cei care nu erau în stare să-i crească, primeau câte unul de plastic, şi ăia lătrau, destul de convingător. Mă uitam ce exemplare splendide primeau cei din faţa mea şi trepidam de bucurie, se nimerise un lot cu adevărat extraordinar.

dog 2

– Ai lesă?
– Lesă?
– Petre, adu o lesă! (Mormăind) Iar am dat de-o proastă.
– Cum îl cheamă?
Dumnezeu se uită la mine ca trăsnit. Ce-i drept lăsase deja liber cuvântul.
Şoptesc timid:
– Cuţu-cuţu …
Câinele nimic.
Mă departez câţiva paşi şi-i fac semn să se ridice şi să vină.
Câinele nimic.
Mă-ntorc şi-l mângâi, murmurând dulcegării.
Nimic.
Cu mâinile în şolduri, mă răstesc la el.
Bat nervoasă din picior.
Nimic.
– E orb şi surd, mă salvează de la o cădere pe sistem nervos Dumnezeu. Îşi scoate cureaua de la pantaloni şi mi-o pune în mână.
– Să fie primit! Doamne-ajută!
Dumnezeu vorbeşte ca la biserică. Şi dă de pomană. El la ce-o fi sperând? Demascarea Sfântului Duh?
Câinele îşi ia lesa în serios şi mă trage după el aiurea. De-atunci ne plimbăm în cerc. Să ne spună cineva unde e Parcul Tineretului.

dog

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s