Vieti pe tipsii de argint (III)

Fum pe deget

Hats & Headgear Fashion in the 1930s (5)

Plangea pe ganduri. Sfioasa am inchis pe jumatate ochii plimband ultima gura de cafea de pe un obraz pe altul. Doamna Otilia imi lua ceasca din mana si mutilandu-i cu miscari studiate parerea de rau o rasturna pe farfurie.
– Iti da Maria in cafea. Le stie pe toate. Nu stiu ce m-as fi facut fara ea.
Apoi ca lovita de suparare se ridica de la masa.
– Am uitat de una din piese. O aduc imediat.
Cand s-a intors tinea palmele petrecute una de umarul celeilalte de parca ar fi prins o pasare. Parca lipsite de voie degetele au lasat inclestarea sa zboare si mi-au pus in palma o cutie de bijuterii din argint. Era plapanda, faurita sa poata sa tina umbra doar unui inel. Dantelat in filigran vesmantul tubular o tinea strans de mijloc. Jur-imprejur ochi mici de turcoaz stateau de paza virtutii de voal alb a topazului de pe capac. Impinsa de la spate de-o neliniste am intalnit privirile doamnei implorand-o sa ma lase sa deschid.
– Bucurestii sunt ai florareselor primavara, fuste noi in culori atat de obraznice ca-ti palmuiesc privirea daca indraznesti sa te zgaiesti cum flutura pe glezne. Poarta pe brate cosuri de rachita inca ninse cu ghiocei. Proaspat numit director la Muzeul de Istorie tata fu chemat la minister pentru niste recomandari de expozitii de istorie contemporana. La insistentele mamei ne-a luat cu el. Croitoreasa mamei primise niste jurnale de moda din Germania si insista sa o cautam cu matase si voaluri. Bunicul imi daduse bani pentru cateva perechi de escarpeni si doua-trei palarii. Eu si mama am avut cateva zile de vis. Am colindat toate pravaliile, ne-am facut fotografii sa ne ramana zambetul suvenir, ne-am plimbat pe Calea Victoriei, ne-am lasat visele sa cutreiere vesele prin Cismigiu. Tata a intalnit cativa prieteni din timpul studentiei si a aranjat o cina festiva la Hotel Bulevard.

 

hotel bulevard, bucuresti, 1922(Hotel Bulevard,Bucuresti, 1922)

Mama imbracase perlele semn ca erau oameni importanti. Pentru mine a ales o rochie cuminte, roz cenusiu, cu guleras dantelat pe croseta si escarpeni fini, o piele trista gri-soriciu, intoarsa pe dos. La urechi mi-am pus doua boabe mari de struguri ticluite in argint, licariri blande de obraz de luna inspaimantat. Am strans parul intr-o funda de catifea lasand indeajuns plictiselii sa se ineleze in joaca. Tata a facut ochii mari si m-a sarutat resemnat pe frunte, ca si cum ar fi pierdut deja o parte din mine. Invitatii tatei au sosit in acelasi timp cu noi. Inaintam in restaurant umar la umar cu un tanar atat de extraordinar de frumos incat nu mi-am mai putut tine ochii pe loc toata seara. Era inalt, era bland, lipsit de indrazneala. La inceput abia dezlipeam cuvintele de priviri dar apoi s-au impreunat intre noi ca fumul de tigara. Cand si-a atins genunchiul de al meu sub masa primii fiori de aveau sa-mi aduca dragostea au facut asa ravagii in mine ca tremuram laolata cu aerul, zapacit de spaime grabite. Mama a trebuit sa ma strige de trei ori ca sa raspund frumos intrebarilor despre mine. Am prins privirea ganditoare a tatei si una furibunda a doamnei de langa el. O soata rasfatata de ministru, unul din aceia care puneau tara la cale sa fie pe placul nevesti-sii. Pentru mine laute odihneau rugaciuni pe aripi de ingeri si lumea se mutase in respiratia lui.
Si a venit sa-mi tulbure fericirea ziua cand am implinit 20 de ani. Purtam matase azurie asa cum poarta cerul cand iese dimineata dintre asternuturi. Cand l-am vazut toti norii s-au ascuns discret dupa paravane. S-a oprit langa tata si inima a inceput sa ma ia la intrebari. Oare avea curajul? Nici nu l-am lasat sa ma ajunga si m-am aruncat in bratele lui, sarutandu-i in gand parfumul si toate gandurile. Mi-a pus in palma un suflet de argint. Am deschis capacul si pe catifeaua incruntata ca singuratatea noptii chinuia o lacrima, o singura lacrima. De atunci nu l-am mai vazut. Am aflat ca tata ii spusese ca m-a promis varului ministresei, un politician imbatranit de ambitii fara dragoste de oameni. S-a auzit vorba ca a plecat sa-si continue studiile in strainatate.
Ca un hot am scos mana din ascunzisul fetei de masa. De pe inelar se uita urat la mine ca si cum m-ar fi vazut atunci pentru prima data un inel cu ochi mici si vicleni de turcoaz tinand pe gene un topaz cu clar de luna. L-am pus in cutie fara sa ridic privirea. Am plecat in cautarea Mariei, aveau atat de multe sa-si spuna. Cand m-am intors cu pahare de vin dulce, aromat, doamna Otilia si l-a pus in sfarsit pe degetul care in atatia ani se inconjurase de o dara de fum, o amintire de neatins. Nici nu stiu cum au inceput sa ne curga lacrimile si ne-am prins una de alta sa-l pastram pe bunicul intre noi, macar o clipa pana sa ni-l ia ingerii inapoi.
Intr-o zi inelul se va intoarce la mine dar va tine vesnic doua inimi prizoniere in catusa fina de argint cu ochi mici si vicleni de turcoaz si un topaz timid ca o lacrima de luna.

jew box

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s