Nod în gât

audrey

Tu niciodată nu mă întrebi
de unde vin lacrimile,
niciodată nu mă intrebi de ploi
şi de conspiraţiile norilor,
tu niciodată nu mă crezi când îţi spun
că există un sfânt care biciuie cerurile
ca pe rufele albe, înspăimântate
de mai, pe piatra râului,
tu niciodată nu mă întrebi
de unde vin renunţările,
tu tuni şi fulgeri şi mă spulberi
în lumini de stele verzi
şi dincolo de ploaia noastră
sunt numai ochi, pricini de ochi.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s