Republica prosoapelor de bucatarie

kitchen-towels

Mai intai bunica-mea s-a trezit cu o durere de cap. A inceput sa izbeasca totul prin camera, vanataile aveau sa tina fustele lungi departe de umeras. Desi nu aveam experienta indestulatoare am considerat intelept sa ma prefac ca dorm. Dupa doua paracetamoale si un ibric de cafea am putut sa aduc vorba despre micul dejun. Cand era vorba de omleta bunica-mea rasturna camara cu susul in jos. N-a apucat soarele sa-si dea cu aftershave in narcisismul lui acolo ca babele au invadat bucataria. Care cu placinta cu mere, care cu tarta cu capsuni, care cu sugiuc – acadele de balci facute pentru cei de la tara. Lipsea Florica. Nana o trimisese la piata cu lista de targuieli. Sambata era pomana mortilor. N-aveam noi bani ori prea mare fericire dar aveam morti frumosi, sugubeti si degraba exorcisti de alte stafii neaose. N-apucaram sa dam pe gat cafeluta cand navali pe usa Florica, verde la fata si balbaind niste suduieli. Vazand-o fara cosul cu bunatati madam C. o trase pe taburet si-i facu semn bunica-mii sa pregateasca o tuica:
– Ci-i Florica, ti-o furat banii la piata?
– Tre’ sa fi fost dracii ciia din Mitoc, nu-s de-ai scripcarului ca aciia s-o apucat di impletit rogojani. Am trii la usa.
– Nu, nu …
– Domolesti-ti Florica, respira adanc ca-ti plesnesc grumajii.
– Nu ni-o furat banii, nici n-am apucat sa trec bariera. M-am dus intai la biserica sa pun o lumanari di sufletu’ lu’ nenea Misu ca asa m-o rugat Nana …
– Asa-i. Poati-l frigi pi la degiti ca az-noapti l-am visat ca sa tine de gat cu alta.
– In rai? Bre, s-o stricat lumea si-acolo. Mai bini stam acasa.
– Zi Florica, o impunse nerabdatoare bia, ai dat banii la biserica?
– Nu tanti, iaca ii am aici, si ne arata pumnul din care se ghiceau banii plangand stransi de gat si asudati.
– Atunci ce-i patit fata, ti-o luat Dumnezau la intrebari?
– Tanti Anica iti razi di mini. In biserica o fata tanara sa ruga la icoana Maicii Domnului. Plange tanti, ca rau ii mai tremurau oasili. M-am aprochiet pash-pash si numa’ ce-am vazut ca-i fina matali, Anuta lu’ mos Meletie.
– Ti pomini c-o crapat zgripturoiu’?
Mos Meletie cand lua mult la crasma venea si spurca babele de sub balcoane, iar ele in ciuda aruncau in el cu oua si cani cu apa.
– Nu tanti! Da’ sa stii ca si io m-am gandit, da’ aceala-i tari ca bolovanu’. O intreb “Anuta, ci-i cu tini fata?” si vad ca sta cu ochii in pamant. O mai intreb o data si cand radica ochii ma ie cu lesin. Obrazu’ era tat albastru ca sineala, drept pana la tampla. Am stat s-o trag oleaca di limba ca numa’ sughita di plans, da’ nu zice ninica. Ghita, barbat’su, o vinit bat di la crasma si cand l-o luat la trii pazashti, c-o cheltuit banii di lumina, i-o dat un dos di palma. El zici ca numa’ o vrut sa sa prefaca da’ palma s-o dus si s-o tot dus. Acuma ie plangi la icoani si iel in spatili bisericii ca nu-l lasa popa inauntru.
Numai ce vad ca bunica-mea deschide sertarul cu prosoape de bucatarie si fetele se inarmeaza ca de sters farfuriile, dupa care dau stergarele peste cap, de-a berbeleacul, pana le fac ca niste franghii si-apoi duse au fost. Bietul Ghita, obosit de-atata plans, se oprise pe terasa la carciuma lui nea Tache unde domnul Eliezer, aflat in trecere si crezand ca-l doare vreo masea, il omeni cu un rachiu de pruna. Babele tabarara pe el si mi ti-l ghigosira de n-apuca sarmanul nici sa-si dea seama daca se-mbatase iar sau era doar mahmur. Daca n-ar fi fost nea Tache si alti cativa musterii sa-i scape spinarea s-ar fi plans si el de ten albastru.
– Bre nebunelor, sparieti musteriii, ci vreti, sa raman pi drumuri?
– O batut-o pi Anuta, porcu’!
– Da, da, ii tata albastra pi fata si sta plansa la biserica ca i-i rusini sa iasa, daca nu i-o fi si frica sa marga acasa.
– Daca mai ridici mana la ie s-o altoiesti mai baieti iti rupim schinarea. Fimeia trebuie mangaieta magarule, nu ti duci sa dai cu paru’!

kitchen-towel-2

– N-am vrut tanti, mi-o scapat mana ca eram bat.
– Apai ai grija cat bei ca stam cu ochii holbati la tini. Acuma du-ti si ceri iertari fetii, in genunchi … Tachi, da un rand di beri ca am obosit!
Dupa cateva luni de cearta cu nea Tache si aerisirea prosoapelor de bucatarie pe spinarea altor cativa nenorociti, nu s-a mai plans nimeni de violenta in mahala. Barbatii poate si-au ras in barba dar babele au tras linia si nimeni n-a avut curajul sa dea inapoi. In mahala se intamplau multe nevazute si neauzite, dupa cum stia pe propria piele popa, dar oamenii erau sinceri in dragostea lor de viata. Si cu cat se suduiau mai mult, cu atat se iubeau mai mult. Mahalaua era o inima mare, rosie, e drept ca oarecum suferinda de palpitatii.

kitchen-towel-1

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s