Agent fără niciun secret

arrows

Nu ştiam ce să mai fac, ca să nu fac nimic. E greu să traieşti fără bani şi ca să faci bani trebuie să te mişti, nu poţi să-ţi ţii latifundiarul toată ziua pe canapea, scâncind la telenovele şi să nu ai tu acolo, în mână, un cornet, măcar cu seminţe, dacă nu cu îngheţată. De la ştiri aud că oamenii divorţează de prea mult team-building şi simpozioane. Asta pentru că acasă ai tot timpul ceva de făcut şi nu-ţi mai rămâne timp pentru sex, decât în deplasare. Dacă şi cealaltă jumătate şi-ar pune din când în când şorţul de bucătărie, în loc să mângâie adorator sticla şi telecomanda, responsabila cu meciurile, nu s-ar mai auzi atâtea certuri prin pereţii de BCA ( nişte cărămizi poroase ). Şi uite aşa, din somnul raţiunii, mi-a încolţit ideea. Încolţit e mult spus, că nu aveam sămânţă, dar scobisem circumvoluţiunile şi le bătusem cu hârleţul, ca şi cum aş fi avut. “Toarnă nişte apă”, îmi zise lobul drept. “Muşcă-ţi limba”, şuierară plămânii. Ca să evit răscoala flămânzilor, am dat anunţ la ziar. Contra cost şi ca să salvez iubiri declarate pompos, la primărie, mă delegam în locul vulnerabililor, la sesiuni de team-building, simpozioane, congrese, chiar şi zile onomastice. Nici nu ştiţi ce nişă e pe piaţă, în domeniu şi câte targhete s-au rătăcit de la calea dreaptă!

naked-protest-dish

Primul m-a contactat un domn cu batista pe telefon. Vorbea în şoaptă, să nu-l audă nevastă-sa că nu vrea să meargă, dar se săturase să plângă pentru animalele altora, când ale lor începuseră să-şi piardă dinţii. Am avut grijă să-mi pun în bagaj doar plastic, am îndesat adânc în şifonier pielea şi blănurile, în caz că primeam o vizita inopinată de la fiscul veganilor. Congres pentru drepturile animalelor. Mare inghesuială. O doamnă plângea pentru porcii care dorm în mizerie şi nu pe ciment spălat de trei ori pe zi. Ştiaţi că găinile preferă să se ouă în pălăria care păstrează încă căldura stăpânului, decât în cuibar fără fereastră şi cu paie ţepene? După pauza de masă am înţeles de ce renunţase domnul în cauză la toată drama. Începusem să simt o aşa tristeţe în coşul pieptului, că aş fi înfiat şi o ramă, dacă mi s-ar fi cerut. Singurul inconvenient, deşi mâncarea furnizată era de bună calitate, era bătaia. Prânzul se lua prin metoda încetăţenită în rândul populaţiei la ‘împinge tava’. Şi toată lumea împingea ceva de speriat. Mă umflasem lateral de la atâtea coate în coaste. Ştiu că am avut un preşedinte care ducea şi altceva la coaste, dar aici nu era congres de socialişti. 

valentino-dress

M-au călcat în picioare, mi-au dat jos pantofii să vadă dacă nu erau de piele, m-au provocat, să se asigure că nu mâncam pe ascuns. Am avut grijă să nu deschid gura, că cine ştie ce râgâială cu dampf de cabanos avea chef de ieşit afară. M-am întors mulţumită acasă, animalele manipulează din ochi, noi oamenii avem nevoie de ordin de serviciu şi parafă. Îmi meritam comisionul pentru prima misiune îndeplinită, nu şi mâţul, care nu apucase să intre în sistemul de educaţie, livrat direct de la alăptat. Nu ştiu de ce asociez mereu pisicile cu acoperişul fierbinte … şi asta-mi înceţoşează ochii.
Având deja o recomandare, am primit şi un al doilea comision. Simpozion pentru libertatea de expresie. Am folosit mai mult machiaj decât de obicei, ca să o ilustrez pe faţă. Când am intrat în sală m-au apucat trepidaţiile. Toată lumea era goală şi nu de sens, că erau destule indicatoare de direcţie la vedere şi avertizoare de drum înfundat. Lumea era goală pe dinafară, neacoperind ce se întâmpla pe dinăuntru. De la ei am înţeles că omul cavernelor s-a acoperit pentru că atât îl ducea mintea la vremea aceea, dar după atâta progres e bine să revenim la viziunea primordială, cea a lui Dumnezeu. Nici n-am apucat să spun că pe Dumnezeu îl văzusem doar îmbrăcat în poze, că s-au apucat să smulgă hainele de pe mine. Ce căutam eu, în fond, cu bumbac, la întrunirea pieilor gonflate, nu pot spune roşii că s-ar subînţelege şi niţică ruşine. Şi pentru că libertatea lor de expresie, dată de număr, era mai mare decât a mea, am dat bir cu fugiţii şi doamna care mă tocmise s-o asist, în locul asistentei personale, care se afla în graţiile menstruaţiei, mi-a plătit doar impozitul la stat.
A treia slujbă a fost la o adunare a familiştilor. Credincioşii nu se mai tem de flăcările iadului şi furca lui Scaraoţchi, ci li s-a arătat, într-o întoarcere a legii la semnificaţia de justiţie, că familia ar fi ameninţată. Nu s-a gândit nimeni să-l certe pe Dumnezeu, că nu a explicat pe înţelesul tuturor Creaţia, ba a ascuns, cu bună ştiinţă, detalii semnificative. Nu că nu şi-ar fi putut-o vinde, că Dracul atât aştepta, ci ca să-i rămână şi Lui de-o mirare. Ca orice părinte, spera şi El că într-o zi copiii îi vor moşteni măcar întelepciunea, dacă nu şi gusturile. Aici mi-am luat multe scuipături, uitasem să-mi schimb status-ul pe Facebook şi ‘era complicat’. Divorţul n-a ajutat nici el, mi-am luat şuturi în fund şi bătrânica care mă angajase s-o reprezint, că trecea momentan printr-o criză reumatică, a fost nevoită să mi-o trimită pe nepoată-sa, soră medicală, să-mi pună comprese cu gheaţă şi să-mi facă spălături cu ceai de gălbenele.
Apoi cineva a sunat din greşeală şi din vorbă în vorbă, am mai făcut rost de un comision. La câteva întruniri, întâlniri în parc şi o paradă a minorităţilor sexuale. La început i-am descumpănit, mărturisind că sunt hetero. Cine dracu’ mă trimisese acolo? Apoi au început să ridice mâinile, a lehamite şi să mă dea în plata Domnului. Le-am explicat chestia cu ‘e complicat pentru noi toţi’. Mi-au întors spatele şi am crezut că aveau de gând să mă dea pe uşă afară. Dintr-o dată mă izbise măreţia dezastrului, eram în pielea goală, învelită doar cu o dilemă, activistă pentru nişte animale despre care nu ştiam ce mănâncă. Şi totuşi nu eram pe nicio diagramă. Hamlet avusese măcar jumătate de răspuns. La mine se speriase şi craniul. Apoi s-au răsucit în rană. Ăştia erau măcar dispuşi să experimenteze şi cu reprezentanţii majorităţii. Sau ce mai rămăsese din majoritate. Că toţi îmbătrânim. De-atunci am agenda plină de întâlniri. Port des sutien cu ciucuri şi chiloţi cu paiete, beau bruderschaft, când nu mă doare în cot şi-mi ţugui buzele, când şterg saliva cu degetul mic.
Din păcate dragostea înşeală în toate limbile, aşa că îmi iau comisionul şi nu mai aştept traducerea.

help-wanted

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s