Cei ce nu lasă amintiri

nothing

Umblă printre noi
stafii de oameni goi,
cărora hainele le ţin de frig,
pe care îi satură găuri de covrig,
carcase goale, economisind gravitaţie,
care se opresc la cuvântul tentaţie,
care se anulează între minus şi plus,
care trec, îţi fură o clipă şi s-au dus.
Au apetit doar pentru suferinţă,
ţi-o dăruiesc ca pe buna cuviinţă,
neruşinaţi, îţi iau dreptul la calm,
viaţa altora e ieftină ca pâinea de graham.
De te lepezi de ei, se întorc să-ţi aducă
coşmaruri inventate pe coji de nucă,
nu te sinucide punându-le un suflet în piept,
vor face din el, corbilor, dezmăţ şi banchet.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s