Poveste cu un hobby

towel

Copiii fac mizerie. Folosesc linguriţa pe post de praştie. Lasă firimituri în toată casa, în caz că iar adorm în şifonier şi uit să le dau de mâncare. Peste tot calc pe jucării. E un clişeu deja mersul la baie în toiul nopţii şi oftatul sfâşietor, teama să nu trezeşti vecinii, când calci pe o maşinuţă sau pe un moţ roşu de Lego. La parcul tematic se adaugă şi entuziasmul tatălui. Se întoarce de la slujbă şi intră direct în bucătărie. Deschide frigiderul, scoate o bere, deschide servieta, scoate nişte hârtii. Lasă şi sticla goală şi hârtiile pe masă. Până la baie se descotoroseşte de tot ce are pe el. Apoi apare gol-puşcă, acoperit doar de un prosop, care abia aşteaptă s-o ia la fugă. Duşul, stupefiat, azvârle apă pe jos, nu mai are chef să bătătorească calea dreaptă, spre scurgere. Pe principiul: nu fi ca ceilalţi, fii tu însuţi. Nu m-ar mira ca dopul de la cadă sa ţină şedinţe de consiliere, când stingem lumina.
Iubi face doi paşi de dans, prin cameră, după care se aruncă, semiud, pe aşternuturile mele, proaspăt schimbate. Bărbaţii cred că termenul de ‘uscat’ se referă la smochină.
– Am un hobby! mă anunţă cu ochii pe tavan şi cu gândurile la dracu-n cârciumioară.
– Hobbit? Ce ştie să facă? Calcă, spală, dă cu aspiratorul, hrăneşte copiii? Când îl aduci acasă?
Mă priveşte ca un tolomac, cu limba în cerul gurii. Mă desfac la capot şi-i arăt că mi-am pus un cercel în buric. Îi revine culoarea în obraji.
– Am un hobby, mami. Unul din ăla de faci ce vrei, când vrei. Am o invitaţie pentru tine. Mâine, în parc. Spune-mi că vii! Ştiu că nu e la fel de important ca mersul la serviciu, luatul copiilor de la şcoală, făcutul pieţii, gătitul cinei … Vii? Te roooog …
N-am mai stat să ascult şi restul poveştii, pentru că mama luase copiii la Teatrul de Păpuşi şi rar mai aveam câte o oră liberă pe săptămână.
A doua zi m-am învoit jumătate de oră peste pauza de masă şi am plecat să-mi admir iubitul, pe Aleea Rozelor. Îşi trăsese scaunul sub o umbrelă mare de soare, semn că astrul zilei era condamnat la căutatul în ceaţă. Purta un şorţ de muşama înflorată şi picta feţe de copii. Iubi picta feţe de copii. L-am rugat să-mi facă şi mie o leoaică şi abia acasă am văzut că mă făcuse maimuţă, cu gura până la urechi, că m-a apucat râsul când a început să ma gâdile cu pensula şi Iubi a trebuit să improvizeze. Acum copiii vor pictaţi în fiecare zi. Maşina de spălat mă avertizează că nu e plătită să lucreze şi peste program. Poate ar fi fost mai bine cu un hobbit.

monkey-1

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s