Vieti pe tipsii de argint (VI)

Calendar tolstoian ( Idele lui Lev )

chocolate-liquor

Maria aparu din bucatarie leganand o tava. Trei pahare inalte clantanind din dinti dupa ce inghitisera niste apa cu gheata si trei pitice, lingandu-si buzele de ciocolata.
– Iaca ci-avem noi aicea, lichior di ciocolata si visini. I-am dat shapti zili sa sa hodineasca, amu-i numa’ bun di dat cu parerea.
Lichiorul era delicios. Maria lasase cateva fructe sa pastreze in gand fundul paharului. Ciocolata ti se lasa vascoasa pe suflet adormind ochii dupa care visinele te trezeau chiuind, ciupind de limba. Dupa ce m-am ‘mmm’ si ‘mmmm’ si ‘mmmmm’ de cateva ori am deschis ochii sa vad doua zambete largi itindu-se curioase la mine. Am eliberat si eu unul voiajor dupa care am plecat privirea cuminte. Atunci am vazut saculetul de catifea argintie cu monograma.

 

Doamna Otilia simtindu-ma fara curaj trase de baierele de matase si scoase dinauntru un ceas de buzunar. Un calator obosit tras de un lant cu scrasnet ragusit. Apasa cucuiul ramas pe ceafa si capacul se dadu in laturi cu zgomot. Timpul isi luase adio undeva pe la a treia bataie de dimineata. Pe o balanta in miniatura atarna cu amar o luna. Pe geam erau urme de sange. M-am ingrozit.
– Ruj. A rugat-o sa ramana cu el pentru totdeauna. Ea a sarutat timpul si a varat inima sub capac. A plecat sa impacheteze. Atunci a vazut-o pentru ultima data.
– Pe cine? aproape am sarit de pe scaune si eu si Maria.
– Clara. Era inalta. O vedea pe deasupra tuturor celorlalte. Erau la un picnic la Voronet. Sedea rezemata de un tei si mireasma lor il ingenunchease. Avea ochi mari si nelinistiti. Il adusese varu-sau mai mult fortat, primise niste manuscrise de la un coleg de catedra si nu mai vrusese sa iasa din biblioteca. Maica-sa era plecata la biserica asa ca nu mai fusese nimeni sa se impotriveasca pentru el. Mihail era un barbat inca tanar desi se incapatana sa treaca drept intelept. Ea era maritata. I se cuibari in inima si o boteza Karenina indepartand din mana, fara frica, semnul rau. Cand o tinuse pentru prima oara in brate, la un bal la Campulung, ii daduse insomnii o saptamana. Il iubea, blestemul cu care avea sa lupte. Faceau dragoste pe ascuns si plangeau in nestire. Barbatu-sau se bagase in politica si trimitea vorba de la casa ce-o aveau la Iesi. Apoi intr-o zi, alarmat de zvonuri, se intoarse acasa pe nepusa masa. Pe Clara o gasi slabita, cu privirea aninata de cearcane mari, albastre. Se daduse cu pacatul pe fata. Ii marturisi totul fara s-o intrebe. Asa era nevasta lui, nu ascundea adevarul. Dar curva ii ranise mandria. Se afisara la brat la ziua lui Valeriu, un var intrat in Parlament. Ii promisese libertatea de a-si imbratiseze amantul dupa aceasta ultima incercare de a-l prezenta pe el cu respectul cuvenit. Atunci Clara ii sarutase ceasul de buzunar, s-o tina langa inima, sa inmoaie pumnul strans al geloziei. El ii pusese pe deget inelul de logodna cu safir al maica-sii. Fericirea ii lega la ochi si hohoti desfranata.
A treia zi maica-sa afla din targ ca Movilestii se mutasera la Paris. Codrin, sotul Clarei, primise o slujba pe langa Ambasada. Gurile rele spuneau ca vandusera casa ca s-o plateasca. Mihail muri singur, ingrijit de-o nepoata de-a maica-sii. Pana si cu ultima suflare ii striga numele.
Prin 1974 incepura lucrarile de modernizare la Muzeul Portului Popular. Sapand in curte pentru reteaua de canalizare muncitorii au descoperit niste oseminte. Maistrul fu chemat in graba. Militia se prezenta de urgenta. Mai bine de jumatate de secol pastrase tacerea. Oasele mainii se inclestasera pe un inel cu piatra albastra. Medicul legist i l-a pus pe deget. Ancheta s-a desfasurat intr-o discretie absoluta. Femeia fusese injunghiata mortal. In inima. Movilestii refuzara s-o ingroape in cavoul familiei, nu stiau cu siguranta cine e, putea fi o servitoare care furase de la stapana. O ingropa mama sa stea cu ai nostri. La capataiul lui Mihail.

Doamna Otilia lasa capacul sa cada peste timp, ca o cortina.
– Curata-l cu grija dar doar pe dinafara. Sarutul ei nu ne apartine.
Si eu si Maria plangeam fara sa vrem sa ne oprim. Niste sine de tren muscau chinul dragostei departe.

sapphire_diamond_cluster

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s