Logica statului pe loc

couple coffee

Stăteam cu Iubirea la o cafea, de dimineaţă,
cumpărasem nişte zarzavaturi verzi, de la piaţă,
o văzusem cu valizele-n mână şi-am tras-o deoparte,
nu-nţelegeam de ce vrea să plece, cu chirie, în altă parte.
– Nu-nţeleg de ce faci faţa asta spăşită,
e drept, am făcut o alegere greşită,
dar nu are nimic de-a face cu tine,
speram să ne-nţelegem şi să rămâi cu mine,
de ce să pleci în case care poate au igrasie,
când cu mine, sub acelaşi tavan, primeşti simbrie,
supe calde, pui rotisaţi, tort cu ochi de căpşuni,
masaj o dată pe zi, abonament la cinci televiziuni,
jocuri pe calculator şi plimbări în parc,
de ce să pleci la vreun străin posac?
Când dă frigul, flăcări se-amuză la noi pe vatră,
jonglând castane şi vopseluri de şatră,
gutui pe pervaz se zdrobesc în dulceaţă,
mama-n bucătărie căleşte verzei o prefaţă.
Aşa e, din păcate suntem orfane de tată,
dar pe inimi ne creşte din puf de zahăr vată,
poate dacă rămâi, într-o zi un bătrân soldat
va pune puşca-n cui, va semna acte de adoptat
nişte suflete care au îngropate sub aripi mine,
pericole de explozii ce pictează pe oraş ruine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s