Sub lupa de rouă

snail-strawberry

Când hoţ, când zăbăuc, se-ascunde în grădină,
timid ori jucăuş, sub umbre de glicină,
se-nchide-n casă, trântind uşa-n nas
de mă apropii, de-l alint stă la taifas,
apoi se scurge-n frunze moi şi ploi,
uită de mine, pune punct pe amândoi,
dar îmi semnează, ca un drum, o poartă,
dorului vag un cimitir de hartă,
nu mă mai vrea, dar de mă răzgândesc,
îmi lasă un pic de ADN, să îl găsesc
şi eu mă uit spre nevăzut şi îl petrec,
un deget al lui Dumnezeu, un melc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s