Cenusareasa ciubotelor de pripas

teeth-shoes

Tineam drumul drept. Mai saream prin santuri dar de frica bunica-mii tineam drumul drept. Soacra lui Creanga avea ochi la spate, bunica-mea avea ochi peste tot. In mahala orice comunitar e camera de luat vederi. Imi dadusem jos sandalele, ma rodeau. O aschimodie apoasa isi facuse aparitia pe degetul mic. Iarba crescuse frumos si inca pastra pe picioare umezeala baii de roua de dimineata. Racoarea imi dadea frisoane si saream ca o caprita refuzand sa pasc trifoi si romanita. Pana m-am impiedicat si am cazut si lunga si lata pe patul moale, cu nasul intre bumbisori imbracati cu vestuta de polen auriu, care de emotie mi-au luat nasul in brate. Dimpreuna cu o buburuza, vanzatoare ambulanta de directii matrimoniale. M-am intors tragand de spate, suparata sa vad ce piatra ma scosese de la inima ca n-am salutat. Stai sa auda nasa-mea ca ma si asteptau doua scatoalce! Odata ma urechiase numai pentru ca am salutat pe soptite, ii purtasem pica ca nu ma lasase sa ma catar pe gardul bisericii ca sa arunc cu pietre in neobrazatii lui madam Gusoiu care imi aratau limba. Nasa-mea o tinea una si buna ca domnisoarele nu baga in seama toti rapanosii. Toata ziua se catarau in copaci si se-nfruptau din fructele bisericii, nu din alea oprite ci din alea amare care-si lasa zeama in jurul gurii, de ajungeau sa arate ca niste cimpanzei. Cand ii prindea Nana scuipa in batista si ii freca pe fata pana ii lasa rosii si scofalciti, cu fete plangarete si umerii cazuti. Apoi le cumpara de mancare, nu ca Gusoaia i-ar fi tinut flamanzi dar nu dadeau pe-acasa pana nu dadea intunericul peste ei. Ce s-ar mai fi bucurat maimutele sa ma vada lungita in sant! Am uitat complet de ei cand mi-au cazut ochii pe o pereche de cizme cu gatlejuri trufase, sumetite pana in poala unor cumetre urzici. Ce-o fi de capul femeilor, defect perpetuat de la prima matritare, de e de-ajuns sa vada o pereche de pantofi, sandale ori cizme si fara sa cugete le incearca sa vada cum le sta pe picior? Lasa-le intr-o camera plina cu incaltari si tot nu se satura. Obosite, lesinate de efort dar cu mana pe ultima pereche, ca un caine credincios pe sufletul ultimului stapan. Cizmele imi veneau ca turnate. Pielea era moale si fina, semn ca cineva le avusese de dragi. M-am uitat in jur sa vad daca le gasesc trupul. Nu era nimeni. Daca aveam sa ma impiedic iar si sa-mi ranesc degetelele? Mai bine sa ma intorc incaltata acasa. Am lasat la schimb sandalele, m-am mai uitat o data oarecum atinsa de regret inapoi, aveau o funda mare, roz, care-mi aducea aminte de poezii cu pisicute si dinti de lapte. Bineinteles ca bunica-mea nu avea ochi pentru afaceri. M-a trimis inapoi sa aduc sandalele acasa si sa las cizmele la voia lor. Puteau ele sa-si poarte de grija? Nu. Plouate pe dinauntru ar fi mucegait si si-ar fi gasit sfarsitul putrezind incet si dureros. Sandalele ingaduiau libera trecere si nu se speriau de niste indragosteli de aluviuni. Pentru ca sedeam incapatanata pe mutenie si nu lasam cizmele din mana bunica-mea le-a dus la biserica, dar tot nu le-a revendicat nimeni. La sfarsit Nana a concluzionat ca fiecare picior pe ciubota lui piere si mi-a facut cadou niste crema de ghete. Cizmele au stat mult si bine cu mine, le mai gaseam cate un cizmar priceput din cand in cand sa le fetuiasca, dar se multumeau cu putin si nu faceau economie la caldura. Asa e cu incaltarile astea, daca nu te vor iti fac basici dureroase sau te bat de-ti iau mintile, dar daca esti Cenusareasa lor mor cu tine de gat.

boots-3

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s