Vieţi pe tipsii de argint (VIII)

Zoia, care s-a răstit la Dumnezeu 

 

 

belly-chain-silver

Doamna Otilia sprijinea o furie pe speteaza geamului. Maria se retrăsese la bucătărie, să pregătească tocinei cu smântână. O auzeam bodogănind cartofii, în timp ce-i pedepsea pe răzătoare. Când o ajutam cu argintăria, doamna o ruga pe mama să mă lase să înnoptez la ea. Avea o casă plină de poveşti şi pe nimeni să le asculte. Pereţii aceia, martori benevoli atâtor suflete, luau şi din mine ceva, de câte ori stăteam acolo. Casele se hrănesc cu suflete. Urăsc sau iubesc, ascund sau dau în vileag. Întotdeauna mi-a fost frică să stau singură în casă. Frica de a-mi confrunta propriile minciuni, m-aş fi descurcat cu adevărul. Gândurile astea ţepoase nu erau o companie prea plăcută la lăsarea serii. Nişte arici, orbecăind pe sub scalp, aducători de insomnii şi forfoteală de năluci. Pe colţul mesei, gata să se ascundă dedesubt, un săculeţ de piele se târâia muşcându-şi buzele. L-am prins în mână şi o limbă argintie mi s-a prelins pe palmă. Un lanţ cu un braţ atârnând paraplegic, resemnat şi fără nicio rugăminte. Nu eram din alea care să dau cu piciorul durerii. Mi l-am pus la gât şi aproape că m-a luat cu totul în braţe. Am tresărit şi zalele au început să chicotească cu mâna la gură, în timp ce, purtat înspre ele, râsul senin al doamnei m-a îmboldit să mă alătur.

– Nu e lanţ de pus la gât, ci unul din acelea clătit cu apă de trandafiri, pe buric, în băile cu ceramică colorată ale sultanilor. Un lanţ cu zvâcnet de dans, ademenitor în păcat. Se poartă pe talie. Zoia îl purta direct pe piele. Taică-său îl găsise atârnat de o creangă de brad, în ziua în care se născuse. Iepurii vătămau scoarţa prunilor şi fără să gândească, pusese mâna pe puşcă şi se lăsase să-i înveţe minte. Fusese blestemul ei. De la şcoala de fete au dat-o afară când au prins-o cu el pe sub uniformă. Dăduseră seama gemenele popii de la Sfânta Maria, cărora nu le era permis să poarte bijuterii. Sau poate fusese norocul ei. Profesoara care fu tocmită s-o instruiască era o împătimită a jocului cărţilor, cel al horoscopului şi al ursitei. Împreună desluşiră tainele planetelor, tolănite pe furiş, în nopţi senine, în grădină. Studiară stelele şi încercară să ia urma ielelor. Când s-a prăpădit mamă-sa, tatăl Zoiei hotârî să oficializeze şederea guvernantei la conac.
Pe la douăzeci de ani Zoia făcu o pasiune pentru un actor la modă. Acela îi trimitea flori şi ciocolată şi-i rezervase o lojă, la spectacole. Când Zoia a început să-l ia în serios, s-a retras. O mâhnire. Prietenia lor ajunsese să însemne mai mult pentru ea. Plecă pentru câţiva ani la o mătuşă dinspre mamă, la Paris. Acolo, deşi făcu senzaţie, refuză orice cerere în căsătorie.

Zoia cânta la violoncel şi o făcea cu aşa pasiune, încât instrumentul aproape îi dansa în mână. La una din serate, unde gazdele insistaseră s-o audă cântând, un tânăr se oferi să recite din Baudelaire. Niciodată nu-i tremuraseră mâinile atât de tare, dar muzica înmulţi mânia în fiori şi viaţa se lăsă din nou sedusă. Tânărul actor o purtă la braţ prin toată agoniseala Parisului , şi ea, şi orasul – două inimi luate prizoniere de amor. Apoi dispăru când fu aproape s-o sărute. Ceva în plămada sufletelor lor îi făcea să se învârtă unul în jurul celuilalt, fără să se poată ţine locului. În urmă rămâneau răni greu de închis, vorbe greu de constrâns. Întoarsă acasă, Zoia începu să ceară socoteală horoscopului. Ajunsese să-şi întindă somnul pe mersul planetelor. Împreună cu mamă-sa de împrumut căuta răspunsuri pe limba prăfuită a stelelor. Dar acolo nu era nimic, soarta călca pe vârfuri, să nu se spargă tăcerea. Începu să susţină concerte pentru copii şi pentru o vreme adormi dorul de sine. Apoi, dintr-o dată, anunţă că se mărită. Mirele era atât de bătrân, că tată-său părea flăcău bun de dus la horă.
– De ce te pedepseşti? o întrebară acasă.
– Mă pedepsesc? Mă feresc, nu mă pedepsesc, strigase Zoia.
În ziua nunţii, care adusese amatori de bârfe şi de jurnale hăt dinspre Ieşi, Zoia se trezi cu o palmă pe suflet. Pe când se apropia de altar, îl zări ascuns dupa una din coloane. Fugi acasă, lăsându-i pe tată-său şi mamă-sa asta nouă să adune cioburile. Îi aduseră doctori s-o vindece de friguri şi preoţi să-i citească. Rar mai ieşea din casă. Păstrase doar câteva punţi. La un ceai cu o prietenă, o verişoară aduse vestea că tânărul actor închiriase un apartament în una din casele lor, din dosul primăriei. Avea să se întâmple. Într-o seară anunţă că înnoptează la nişte prieteni. Neguleştii ştiau că minte, dar se mulţumeau cu faptul că reîncepuse să se învârtă în societate.
El era acasă. Poate dormea, dar o lumină fină iscodea din bibliotecă. Îi ştia rafturile din copilărie, de pe când mamă-sa venea în vizită la madam Moteanu şi ea şi Amalia găseau între coperţi tot felul de poze neruşinate. Acolo l-a avut şi nicio poveste n-a îndrăznit să vocifereze.

Zorile i-au prins îmbătaţi unul de celălalt, căutând somnul în pat. Dar nu mai erau singuri. Până atunci uitaseră să se întrebe dacă în viaţa lui mai era şi altcineva.

le-monocle-lesbian-nightclub-paris-1932-4

Apoi s-a făcut duminică şi la slujba de dimineaţă biserica abia de mai putea răsufla. Parcă toată lumea avea nevoie de Dumnezeu. Zoia nu avea pe ea decât lanţul şi o cămaşă de borangic, care nici sufletul nu putea să-l ferească. Venind dinspre uşă, tot soarele i se prinsese în păr. Tăcerea poporului parcă îşi înghiţise limba.
– Ţi-i acasă boierul? i-a strigat popii.
– Cine? a bâguit roşu la faţă dascălul, ochind cădelniţa.
Zoia şi-a ridicat ochii înspre bolta frumos pictată, de unde Dumnezeu binecuvânta făptura, din vârful degetelor. Toţi ochii s-au dus după ea, cu miloaga.
– Să-i spui să nu mă mai aştepte, că demult nu-şi mai pleacă urechea.
De-atunci au strigat-o Zoia Nebuna, dar nimeni n-a avut curajul s-o trimită la balamuc. Aia era treaba lui Dumnezeu. O aruncase între bărbaţi.

cello-lady

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s