Balada prostului târziu

lunch-atop-skyscraper-new-york-construction-workers-crossbeam

Prostul e ăla de a rămas să muncească. Nu, nu ăla care bea din ajutor social, ci ăla care face brânză, pantofi, şuruburi şi cerneală. Inteligenţii manipulează. Oamenii accepta dragostea în viaţa lor doar dacă face parte din jocul puterii sau dacă au un plan. Astfel politicienii iubesc cu toţii luxul. Filosofii şi scriitorii îşi ascut creioanele. Artiştii jonglează la buza retuşului. Şi toate astea în beneficiul prostului. Prostul nu înţelege. Epuizarea inteligenţilor dă glas prostului. Păi, nu vrea nimeni să audă ce gândeşte, ce vrea, ce-l doare? Nu. Eu nu mă tem de glasul prostului, dar mă tem de deşteptul care-i dă cuvântul fără să-l înveţe ceva. Reţelele de socializare să trăiască! Ştiţi răutăţile acelea pe care toţi gândim să le facem vecinilor, prietenilor, duşmanilor, otova tuturor, uneori? Iacătă cum anonimatul ne-a dezlegat de toate frustrările! Nu voiam noi, încă din copilărie, să fim ‘omul invizibil’?

Poate ar fi trebuit să fie şi un pic de bine. Dar n-a fost, pentru că starea de exaltare cere eforturi suplimentare. Şi a venit nenorocirea … Deştepţii au început să silabisească limba prostului. Pe lângă aerul închis, de autobuz, până şi virtualul s-a umplut de înjurături! Citesc constatările unor doamne care se exprimă mai urât decat şantieriştii când ies de la birt. Văd intelectuali care le aplaudă, pentru ca mai să le arate cu degetul. Parte din modernizarea lingvistică probabil … Duse sunt mileurile si bibelourile, prohabul cu push-up şi aţa-n cur sunt noile busturi de pus pe raft! Duse sunt şi vremurile când prietenii te vizitau ca să vadă ce ai mai adunat prin casă. Acum văd pe net. Primim lecţii de morală de la te miri cine. Unii mai au şi imunitate! Lumea a devenit o plajă, jumătate nudişti, jumătate burkişti. Normalii sunt ridiculizaţi, pe la periferii şi sunt de fapt cei ce cer ajutor psihologilor. Unii îl caută pe Dumnezeu. Ăla adevărat, nu ăla pictat pompos şi uitat neremunerat de biserică. În ziua de salariu, ia-l de unde nu-i! Dumnezeu s-a retras, scârbit că şi-a încercat mâna pe unicate şi au ieşit, de fapt, produse de serie. Mi-e un pic ciudă că nu a reuşit să mă îmbrobodească.

politicieni

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s