Pleacă frunzele din noi …

birds

Veni-vor dimineţi
cu vânt uscat şi leşin pe pomeţi,
o iarnă înglodată-n datorii,
ai să te-ncrunţi şi ai să uiţi să vii.
Şi vor veni şi zile vitrege,
care-or să pască din timp şi-or să-l rumege,
pustiul va răcni din ceruri spre pământ,
tu ai să scoţi tăcerea din mormânt.
Nopţile vor trage atunci de mine
cu tremur, cu suspin, cu dor cumplit de tine,
ai să le cauţi sfârşitul în pistoale
şi-ai să te-ntorci cu mâinile goale.

Am fost aici, în toamna asta acră
şi n-ai putut să-l izgoneşti pe ‘dacă’.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s