Garniseala

dogs-painted-nails

Aniversam ani. Nu spun câţi, că aduce ghinion. Bine, bine, că tot te lauzi că ştii să ţii la secret, îţi spun. Doi. Cum adică-s puţini? Păi alţii trăiesc într-o viaţă câte neruşinări am fost noi în stare în doi. Şi dacă n-ai chef să stai singură acasă, că nici ceasul nu ştii să-l citeşti, ia-ţi pantofii de pânză şi sari în poşetă, că întârziem la manichiuristă. Poate îl impresionăm pe Iubi.
Problema cu prietenele din imaginaţie e că sunt ascultătoare.
– Îţi fac din alea cu gel, zice manichiurista.
– Da’ astea ce au?
– Sunt naturale! Nu se mai poartă, ‘bio is the new boring’ …
– De-aia nu-nţeleg eu umorul englezesc …
– Ascultă, vrei sex? Ce te-ai înroşit aşa, nu foloseşti?
– Ba da … da’ nu-l spun.
– Dragă, mă şi mir că ai adunat destul cât să ai ce aniversa … mă rog … le pictăm, neapărat pictate. Inimioare, şuvoaie de inimioare …
– Nu cred că-i plac lui Iubi …
– Ok, atunci ce-i place?
– Câini.
– Câini?! Bine … Îţi fac câţiva câini, dar numai pe arătătoare, că durează şi mai am şi alte cliente.
După doi câini şi o hămăială bacşiş, m-am oprit la coafeză.
– Facem nişte împletituri din alea sofisticate şi îl ridicăm în vârful capului, după care presar nişte perluţe, o să-l înnebuneşti!
– La început avea răbdare să scoată agrafă cu agrafă, acum se enervează şi când îi spun că-l spăl. N-am putea să-l facem să pară că nu m-am obosit deloc? Şi fără fixativ, că zice că i se lipeşte de mână.
– Cum, şi pentru atâta lucru ţi-ai făcut programare? Puteai să-ţi dai singură cu pieptenele.
– Ok, poate o împletitură, aşa, pe-o parte, dar fără perluţe, că mi-e frică să nu creadă că-i popcorn.
Mi-am cumpărat o rochie nouă, falduri ample de mătase, de un roz prăfos şi am schimbat şi parfumul, am luat unul obraznic, cu piper, trandafir bătrân şi mosc. Tocuri din catifea, lapte de corp şi eşarfă cu clopoţei ( să mai acopere din zgomot, scârţâia patul, ceva de speriat ).
Am aranjat ca vinul să fie livrat acasă, dimpreună cu cina aniversară, afrodisiac de servit în pat, aşa mă asiguraseră. Îmi tremura mâna pe chei de emoţie. Apoi, deşi îndărătnică, uşa s-a dat de perete. Toată casa era plină de sticle goale de bere. Mirosea a mici şi a usturoi. Prietenii lui Iubi zăceau pe canapeaua mea de piele întoarsă. Iubi sforăia cu telecomanda în mână. Am aprins lumina, să evaluez dezastrul.
– Surpriză!!! au strigat toţi, ca la comandă.
– Ce ţi-a trebuit atât? m-a admonestat aniversatul, am început petrecerea fără tine.
Degetul mare îi ieşea din şosetă, îşi luase pantalonii pe dos şi tricoul n-avea niciun chef să doarmă pe burtă.
Am căutat-o în geantă şi i-am tras o mamă de bătaie:
– Nah! Vezi, ţi-am spus eu că aduce ghinion!

K72A3158.CR2

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s