Om de pământ

ion-andreescu-la-arat (Ion Andreescu – La arat)

 

Stă drept, ca un stejar
şi lasă răsăritul să-i pătrundă-n piele,
desface braţele, făcând lui Dumnezeu chenar,
îmbrăţişează lumea din creştet la obiele,
se lasă în genunchi,
sărută buzele crăpate, de ţărână,
îi mângâie tâmplele şi-n mănunchi
adună oftatul şi din ochi o fărâmă,
îi dă trupul încins pe sudoare,
să spintece din el, să rupă bucăţi,
să-i fure sufletul, să-l aşeze în floare,
să dea rod , să îl uite în cărţi.
Aşa a lăsat Dumnezeu să fie,
câmpia ca o palmă de ţăran
şi scurse-n ei întreaga veşnicie,
picuri de apă, muşcând din timp în van.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s