Hoti la indemana

police

Pe primele doua le-am ars. Micaela de peste drum a batut urland la usa:
– Foc! … aaa, ai facut focul?
– Da ( pe un ton foarte sec).
– In iunie?
– M-a luat cu frig, vii la o cafea?
– Daca o bem in gradina, n-am chef sa-mi pierd mintile pe covor inainte de a afla rezultatele la tragerea loto, e report in seara asta, stii?
Bineinteles ca stiam, jucasem ultimii bani din portofel.
M-am invatat minte. Pe urmatoarele trei le-am taiat in bucatele si le-am ingropat in zmeuris. Apoi s-au oprit pentru o vreme. Mi-aduc aminte ca a nins a belsug de Craciun si toti copiii care au venit cu uratul au avut sa dea rest la bancnote. Am pus la incoltit niste seminte de grausor si le-am cocotat la fereastra, sa vada soarele, sa aiba cu cine sta de vorba. De Anul Nou am pus sare pe foi de ceapa. Abia de-am adunat o gura de roua, asa se anunta seceta pe stil empiric. E drept ca si ceapa era oleaca batrana, astea cand inainteaza in varsta isi scofalcesc obrajii si put. Uitasem cateva in gradina da’ alea erau degerate si daca le aratai milostenie isi stergeau mucii de palma ta.
La vreo patru luni iar m-au scos din pepeni niste batai la usa. Politia.
– Da. Ce-am mai facut de data asta? Am lasat motorul sa se dea de ceasul mortii cat am cumparat jeleuri?
– Ciao Lala! Ce te zborshesti asa la noi?
Cu cascheta astuia impartasisem o stare de rau la un picnic al municipalitatii. La Politie se intra doar daca ti se potrivea o cascheta de la magazie. Primaria nu mai avea bani de uniforme. Ghetele veneau pe donatii de la o unitate militara NATO care putea trece pe cheltuieli orice se putea pune pe tine sau in tine. Munitia intra in amandoua categoriile caci in timpul exercitiilor se faceau experimente. Incercam sa ocolesc cafeaua cu astia in casa. Intr-un oras cu o singura strada principala ajunsesera sa bata pe la usi in loc sa dea din maini in intersectii.
– Ia loc, aaa … aaa …
– Mi-au taiat cauciucurile!
– Nu …
– Au furat-o cu totul!
– Nu … hahaha … bai, vezi ca ma faci sa rad si sunt in timpul programului.
– Beti o visinata?
– N-auzi bai ca suntem in timpul serviciului?
– Bine, va fac o cafea, lua-o-ar dracu’ de cafea, toata ziua stau la aragaz …
– Lasa bai, ne frecam singuri un ness ca suntem pe fuga, proasta de Mitza si-a lasat bicicleta in fantana arteziana si a dat sefu’ cu capul de ea cand incerca sa stranga maruntisul. Bai Lala bai, nu stiu cum sa-ti spun ca ne stim de mici, aici am crescut, te-as fi pupat tot aici daca nu aveai aerele alea de mare cucoana, ce ba, la facultate va mai dau doua?
– Doua ce, mai Relu?
– Scuzele mele, m-a luat gura pe dinainte. Uneori am senzatia ca semeni asa cu un frate de-al meu …
– Zi ba Relu de ce-am venit ca suna sefu’ pe rahatul asta de la brau …
– Pager Ionica, pager! Ce dracu’, ne-au invatat doar trei cuvinte in limba engleza, ce-i asa greu de tinut minte? Bai Lala, uite cum sta treaba … ti-a venit o cerere de rascumparare. Pe adresa noastra, ca cica nu raspunzi nici la telefon.
– Telefonul s-a ascuns, naiba stie pe unde, de trei luni il caut.
– Sefu’ zice sa platesti ca sta toata lumea cu ochii pe noi. E prima oara cand s-a gandit cineva sa rapeasca ceva si de la noi din oras.
– Nu platesc nimic, iesiti afara!
– Bai Lala, vorbeste lumea …
– Ati spus la toata lumea?
– Pai cum? Ce tu daca vedeai extraterestrii tineai secret?
– Poate … n-am bani.
– Nici nu-ti trebuie, am strans noi. Sefu’ a dat cel mai mult ca daca se rezolva il decoreaza. Noi poate ne lipim de vreo tresa ceva, copiii de la scoala iau cate o diploma si pentru restul cumpara mici Primaria de 1 Mai.
– Pai daca voi ati platit, voi s-o luati!
– Esti nebuna? Ce sa facem noi cu ea? Ii trebuie pompa!
– Sa faca pictorul o statuie s-o puna in parc.
– Nu se poate Lala. Ce-o sa zica lumea, televiziunile, comentatorii sportivi? Asa avem noi grija de ce-i al nostru? Nu se poate, e o datorie cetateneasca. O pui la locul ei si gata!
– Bine, aduceti-o …
Ma simteam ca prostul de cioban care se jurase sa tina secretul imparatului dar nemaiputand dormi noptile l-a tipat in fantana. Dupa noua luni toate fluierasele de papura il strigau:”Tata!Tata!”.
Cam la doua zile au adus-o acasa. La geam isi dadeau foc cu blitzul camerele de luat vederi. Primarul a taiat un cordon de la capot cu care legasem poarta de la gradina ca scartaia a dracului noaptea. Sefu’ Politiei a tinut un speech cu mana la nas ca-i dadeau lacrimile de emotie. Hotii n-au lasat nicio adresa asa ca n-au putut fi plimbati cu caleasca lui nea Iftimie prin oras. Nicio problema, stiam unde stau. I-am batut pana au lesinat, apoi iar i-am batut pana s-au jurat ca nu-si mai zic hoti. Le-am spus s-o faca pierduta si sa se plateasca din recompensa. Puteau trimite in loc una de zahar ars. Idiotii au trimis originalul si s-au multumit cu jumatate din pret cand le-a zis coana preoteasa, care se nimerise pe la circa de politie sa stranga niste acatiste , ca e criza economica.
Mi-am pus cu scarba inima inapoi in piept, creierul nici macar nu sesizase lipsa de conexiune. Mi-e groaza de cate fapte bune o sa mai fac si cat o sa se tot planga ca e neinteleasa. Ete cum s-a cuibarit proasta si-si da ochii peste cap, s-o fi invatat cu bautura cat a fost plecata!

heart-dress

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s