Gazeta de perete

paper-head(Google search)

Domnul Mircioiu l-a pârât pe nea Mitica de la trei la Fisc pentru că făcea ţuică în casă. Îi ceruse cu împrumut o ceaşcă de ulei şi pentru că s-a fript la prăjit i s-a făcut ciudă. Nea Mitică mânca sănătos, toată lumea din bloc ştia că el folosea doar ulei de măsline extra-virgin. Şi ăla sărea la prăjit. Fiscul l-a găsit pe bătrân criţă, a gustat să vadă dacă nu se adăugaseră E-uri de pus la vânzare şi nemanifestându-se cu crampe şi dureri de cap, a plecat. Domnul Mircioiu a instigat la şedinţă pe casa scării. Singura care s-a prezentat a fost tanti Felicia, pierduse cheia într-o îmbulzeală la reduceri la aprinzătoare electrice pentru aragaz şi bărbatu-său ieşea din tură abia peste o oră. O invită la o cafea la filtru, dar Felicia refuză categoric, pe motiv că era feministă. Domnul Mircioiu îşi alungase nevasta din casă pentru că biata femeie avea palmele umede şi se înmuiau murăturile, iar pe când el era plecat la serviciu, ea făcea curăţenie, contra cost, la tot blocul, bârfindu-l cu toţi nespălaţii cum că ar fi zgârcit. El nu era zgârcit, era calculat! Mă-sa fusese maniacă cu prezervativele şi se lăsase borţoasă abia după ce tac-su terminase de pus acoperişul pe casă. Şi tot îi părea rău că se grăbise, pentru că după aia au venit inundaţiile şi din toată casa au rămas doar cu câteva ţigle şi cu domnul Mircioiu, tras de raţe, într-o coşărcuţă, până la primul mal. Când i-a fost de însurătoare, s-a dus la magazin, că acolo îi dădea şi rest. Lucra în schimbul doi, aşa că numai la crâşmă a mai prins deschis. Una de-o ţinea unul Tănase, care se îmbrăca ca o muiere, ca să scape de armată. Când l-a auzit ce vrea, Tănase l-a omenit cu o bere, după care i-a prezentat-o pe Veronica care făcea sandwich-uri la bucătărie. Veronica avea numai şapte clase, aşa că preţul a fost întreg, ea nu gândea cu zecimale, iar de rest s-a ocupat Tănase, care mai avea să-i dea ceva din salariu. El ar fi fost fericit şi aşa, dacă Veronica ar fi strâns banii care-i veneau de la curăţenie, dar femeia îi risipea pe boiele de ochi şi pe nişte drăcii cu elastic, de ţinut ciorapii, nu purta gogoşari, după cum văzuse la mă-sa mare. Abia după ce a dat-o afară din casă, a simţit că nu mai era fericit, dar între timp Veronica se luase cu un turc şi vindeau kebab în Gara Centrală. L-a mai enervat şi Mitică … Cu ăsta se ştia de când lucraseră împreună la şut, dar de când îi murise nevasta dădea cu împrumut doar zahăr tras parcă de umezeală şi ulei care mirosea un pic a rânced. Păi el, când era chemat să-i dreagă te miri ce prin casă, cu ciocanul de lipit, nu aducea şi cositorul? Dacă te porneşti la o treabă, fă-o dom’le ca lumea! Mai erau şi ceilalţi idioţi din bloc, avea el să le vină de hac! O să-i dea la ziar, tu-le mama lor de entităţi amorfe, fără spirit civic! Unde naiba auzise el chestia asta, că tare mult i-a mai plăcut?!
A doua zi, zis şi făcut, a început să scrie articole pentru ziarul local. N-au vrut să i le publice, că cica ei se ocupau de fapte de interes general, nu de prostioare de pe casa scării. S-a enervat domnul Mircioiu, ceva de speriat! A trântit oalele înapoi în dulapuri vreo săptămână, după care s-a mai calmat, cu nişte zeamă de varză cu care l-a momit femeia de serviciu. Aia n-avea unde s-o arunce, că-ţi lua nasul, iar vecinii îi făcusera deja două reclamaţii la Partidul Ecologist, pentru disturbarea echilibrului din componenţa aerului ambiental. Cu această fericită ocazie a scăpat şi de constipaţie şi a avut timp să întoarcă pe toate părţile ideea unei gazete personale. O gazelă i-ar fi fost cu mult mai trebuincioasă, dar în bloc erau autorizate numai animale de casă de până la 30 de cm. Chiar el strânsese semnături pentru asta. Mama lor de tâmpiţi, o să-i dea el la ziar pe toţi!

Şi-a luat o imprimantă şi un calculator şi l-a închiriat şi pe nepotu-său, Samsonică, de la mă-sa, care l-a lăsat bucuroasă fără bani de băutură pe bărbatu-său, că aşa îl plătea ca să aibă grijă de copil, când ea era la serviciu. Până la final faptul s-a dovedit catastrofal, pentru că bărbatului începuse să-i placă laptele la biberon. Domnul Mircioiu a chiuit şi a sărit în sus de bucurie când a ieşit prima ediţie, ceea ce nu-i stătea în caracter. A pus pe hârtie tot ce auzise ascultând pe la uşi, pe la geamuri, când alţii visau în nopţi de vară, sau pe lângă ţeava caloriferului. Le-a distribuit în căsuţele poştale din jumătatea proximă de cartier, că începuseră să-l doară picioarele şi nici nu cumpărase prea multă hârtie. Cam la vreo trei zile, nici nu ieşise bine la pensie, s-a trezit la uşă cu vreo douăzeci de cucoane care vindeau informaţii domestice, contra cost. N-a mai apucat să meargă la pescuit, aşa după cum îşi programase, pentru că cererea de abonamente la gazetă crescuse exponenţial. În acelaşi timp înflorise şi industria schimburilor de locuinţe, oamenii nu se mai suportau între ei. Toate anunţurile imobiliare apăreau în gazeta lui. Deşi Veronica s-a întors la el, l-a găsit ocupat, se însurase cu una de douăzeci de ani, pe care mirele o lăsase cinci minute singură cu popa în biserică, iar ea i-a mărturisit ăluia cam cât de mică o avea alesul, în caz că ar fi fost un păcat. Deşi vecinii se lăudau că l-ar fi dat afară din bloc, adevărul era că lui îi plăcea mai mult la casă. Iar acum avea sute de agenţi, nu mai era nevoit să facă muncă de teren.
În sfârşit făcuse ceva cu viaţa lui, ceva preţios, aşa cum auzise la fetele alea frumoase de la televizor! Ceva de la oameni, pentru oameni. Încă mai credea umanitate …

this-fence(Pinterest)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s