Gazeta de perete

paper-head

Domnul Mircioiu l-a parat pe nea Mitica de la trei la Fisc pentru ca facea tuica in casa. Ii ceruse cu imprumut o ceasca de ulei si pentru ca s-a fript la prajit i s-a facut ciuda. Nea Mitica manca sanatos, toata lumea din bloc stia ca el foloseste doar ulei de masline extra-virgin. Si ala sarea la prajit. Fiscul l-a gasit pe batran crita, a gustat sa vada daca nu s-au adaugat E-uri de pus la vanzare si nemanifestandu-se cu crampe si dureri de cap a plecat. Domnul Mircioiu a instigat la sedinta pe casa scarii. Singura care s-a prezentat a fost tanti Felicia, pierduse cheia la o imbulzeala la reduceri la aprinzatoare electrice de aragaz si barbatu-sau iesea din tura abia intr-o ora. O invita la o cafea la filtru dar Felicia refuza categoric pe motiv ca era feminista. Domnul Mircioiu isi alungase nevasta din casa pentru ca avea palmele umede si nu tineau muraturile iar cand el era la serviciu facea curatenie contra cost la tot blocul, barfindu-l cu toti nespalatii ca ar fi zgarcit. El nu era zgarcit, era calculat. Ma-sa fusese maniaca cu prezervativele si se lasase bortoasa abia dupa ce tac-su terminase de pus acoperisul pe casa. Si tot ii parea rau ca se grabise pentru ca dupa aia au venit inundatiile si le-au ramas doar niste tigle si domnul Mircioiu, care a fost tras de ratze intr-o cosarcuta pana la primul mal. Cand i-a fost de insuratoare s-a dus la magazin ca acolo iti dadea si rest. Lucra in schimbul doi asa ca numai la crasma a mai prins deschis. Una de-o tinea unul Tanase care se imbraca ca o muiere ca sa scape de armata. Cand l-a auzit ce vrea, Tanase l-a omenit cu o bere dupa care i-a prezentat-o pe Veronica care facea sandwich-uri la bucatarie. Veronica avea numai sapte clase asa ca pretul a fost intreg, ea nu gandea cu zecimale, si de rest s-a ocupat Tanase care mai avea sa-i dea ceva din salariu. El ar fi fost fericit si asa daca Veronica ar fi strans banii care-i veneau de la curatenie dar femeia ii risipea pe boiele de ochi si niste dracii cu elastic de tinut ciorapii, nu gogosari cum vazuse la ma-sa mare. Abia dupa ce a dat-o afara din casa a simtit ca nu mai e fericit, dar intre timp Veronica se luase cu un turc si vindeau kebab in Gara Centrala. L-a mai enervat si Mitica, cu asta se stia de cand lucrau la sut, dar de cand ii murise nevasta dadea cu imprumut zahar tras de umezeala si ulei care parca mirosea un pic a ranced. Pai pe el cand il chema cu ciocanul de lipit sa-i dreaga te miri ce prin casa nu aducea si cositorul? Daca te pornesti la o treaba fa-o dom’le ca lumea! Mai erau si dobitocii astia din bloc, le vine el de hac … Ii da la ziar, tu-le mama lor de entitati amorfe fara spirit civic. Unde auzise el chestia asta, ca tare mult i-a mai placut?
A doua zi, zis si facut, a inceput sa scrie articole pentru ziarul local. N-au vrut sa i le publice ca cica ei se ocupau de fapte de interes general, nu prostioare de pe casa scarii. S-a enervat domnul Mircioiu ceva de speriat. A trantit oalele in dulapuri vreo saptamana, dupa care s-a calmat cu niste zeama de varza cu care l-a momit femeia de serviciu. Aia n-avea unde s-o arunce ca-ti lua nasul si vecinii ii facusera deja doua reclamatii la Partidul Ecologist pentru disturbarea echilibrului din componenta aerului. Cu ocazia asta a scapat si de constipatie si a avut timp sa intoarca pe toate partile ideea unei gazete personale. O gazela i-ar fi fost mai trebuincioasa dar in bloc erau autorizate numai animale de casa de pana la 30 de cm. Chiar el stransese semnaturi. Mama lor de tampiti, ii da el pe toti la ziar! Si-a luat o imprimanta si un calculator si l-a inchiriat si pe nepotu-sau Samsonica de la ma-sa, care fusese nevoita sa-l lase fara bani de bautura pe barbatu-sau ca sa aiba grija de ala mic. Pana la final s-a dovedit oricum catastrofal pentru ca barbatului a inceput sa-i placa laptele la biberon. Domnul Mircioiu a chiuit si a sarit in sus de bucurie cand a iesit prima editie, ceea ce nu-i statea in caracter. A pus pe hartie tot ce ascultase pe la usi, pe la geamuri cand altii visau in nopti de vara si pe langa teava caloriferului. Le-a distribuit in casutele postale din jumatate de cartier, ca il dureau picioarele si nici hartie nu cumparase prea multa. Cam la vreo trei zile, nici nu iesise bine la pensie, ca s-a trezit cu vreo douazeci de cucoane care vindeau informatii contra cost la usa. N-a mai apucat sa mearga la pescuit, asa cum isi programase, pentru ca cererea de abonamente la gazeta crestea exponential. In acelasi timp a inflorit si industria schimburilor de locuinte, oamenii nu se mai suportau intre ei. Toate anunturile imobiliare apareau la el in gazeta. Desi Veronica s-a intors la el l-a gasit ocupat, se insurase cu una de douazeci de ani pe care o lasase mirele in biserica cinci minute singura cu popa si ea i-a marturisit aluia cat de mica o avea c-a crezut ca-i pacat. Desi vecinii se laudau ca l-au dat afara din bloc adevarul e ca ii placea mai mult la casa. Si acum avea sute de agenti, nu mai era nevoie sa faca munca de teren.
In sfarsit facuse ceva cu viata lui, ceva pretios asa cum auzise la fetele alea frumoase de la televizor. Ceva de la oameni pentru oameni. Inca mai era o speranta pentru umanitate.

this-fence

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s