File de istorie, cu cartofi prăjiţi

wwii

– Unde suntem?
– Dom’ căpitan, raportez, am pierdut busola.
– Care ai fost instruit să citeşti nordul după muşchii de pe copaci, după stele sau alte alea?
– Dom’ căpitan, am pierdut şi ceasul, dar soarele abia de se prăvale, semn că nu-i încă sara …
– Copacii?
– Copacii toţi drepţi, să trăiţi! Raportez, dom’ căpitan, nimeni n-a fost instruit la subiect, cursul era opţional.
– Şi de unde mama mă-sii ştim noi acuma pe unde-i duşmanul? Îl strigăm?
– Nuuuu, dom’ căpitan, trimitem nişte iscoade.
– Nu mai avem gloanţe decât pentru unul. Cine se dă bătut? … Niciunul? … Cine dă mai mult?
– Aia-i de la poker, dom’ căpitan …
– Că bine zici, tragem la sorţi?
– N-are rost, că toţi suntem nişte norocoşi, dacă am răzbit pân’ aici, să trăiţi, dom’ căpitan!
– Să mă duc eu?
– Doamne fereşte, păi cine mai dă comanda la el?
– Propuneri?
– Dom’ căpitan, eu îl propun pe Suciu, că n-are copii.
– Bă, xenofobule, să meargă mai bine Ghiţă, că ai lui s-au însurat deja, eu mai am timp să fac.
– Ba să meargă Simionică, că pe el l-a lăsat nevasta şi a fugit cu prunci cu tot. Nu i-ar mai ajunge băutura …
– Dom’ căpitan, să meargă sora Eliza, că pe ea o are Domnul în grijă şi-n rest e singură pe lume.
– Numai să nu avem probleme cu aliaţii maicii, că ăia decorează numai martirii …
– Ce se-aude?
– Bre, parcă miaună o pisică …
– Soră Eliza, soră Eliza, avem un rănit pe câmpul de luptă!
Sora Eliza se apucă de poalele caftanului şi-o luă la fugă, cu bocancii grei, trăgându-i picioarele înapoi. S-au tot uitat după ea până a dispărut cu totul în tranşee. Apoi lumea a înţepenit, în aşteptare. Niciun strigăt. Patru împuşcături şi un mieunat.
Cu mâţa într-o mână şi pistolul în cealaltă, sora Eliza s-a întors la raport.
– Câţi nemţi, soră Eliza?
– Patru câini, dom’ căpitan.
– Păi, şi cine a tras cu arma?
– Eu, dom’ căpitan.
– Da’ tu n-ai pistol, soră!
– Ba am, mi l-au dat nişte nemţi, de dimineaţă, pe când căutam un loc să mă uşurez. M-au văzut mai deşteaptă şi mi-au dat pistolul ăsta, să trag un foc în aer când dau de ruşi.
– Păi ce, câinii erau ruşi?
– Câinii nu, da’ ciobanii care-i păşteau da!

wwii-2

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.