Scrieri alese

homeless-2

Pe Dumnezeu l-am găsit dormind în parc. Acoperit cu nişte zdrenţe flendurite, cu picioarele goale, ghemuit de frig, cu pielea gustând din praful zilelor de ieri, de foame. Se târâse, ca vai de el, pe sub o bancă, căci Eli, din ceruri, îl certase cu nişte apă de ploaie. Pe bancă zăceau umflate nişte cartoane scăpate de la reciclare, dar cu dureri acute de rinichi, rugându-se celulozei să nu fie atinse şi de mucegai. Deşi era recunoscut pentru indicaţiile preţioase în industria construcţiilor de bărci, nu alarmase inutil natura, câinii şi mâţele încă se mai hârjoneau prin boscheţi, la grădina zoologică bătea de fix ora mesei, iar animalele de povară fuseseră îmbuibate cu hormonul fericirii, ca să nu-şi facă vreo idee de cât mult ura ‘cea mai dragă dintre Creaţii’ munca.
– Nu îţi este deloc ruşine să iei locul unui cerşetor când dispui de mii de case, care mai de care mai împopoţonate, aurite, parfumate, cu sfântă preţuire la vedere?
– Nu sunt casele mele, sunt ale oamenilor. Le-au făcut după chipul şi asemănarea lor.
– Tu umbli dezbrăcat, dar afacerile tale prosperă! Oare te-ai întrebat vreodată cum de PR-iştii tăi reuşesc să strângă bani atât de uşor? La ce-ţi foloseşte atâta fală?
– Eu nu am casă, termină cu prezumţiile! Raiul e o nemărginire, nu un spaţiu închis, Raiul e peste tot, când îţi pasă şi de Niciunde. Nu umblu prin biserici, oamenii îşi caută acolo consolare şi punerea de acord a sentimentelor. Sunt frumoase bisericile, ridicate pentru ei, monumentul celor fără de altă voce … Ştii, fiul meu a predicat prin grădini. Templele se ocupau, şi pe atunci, de binele oamenilor.
– Nu eşti tu Binele? Sădeşti confuzie şi te impui egoist!
– Nu sunt Binele. Sunt căutarea Binelui. Binele se trage afară din mine uneori şi mi-e din ce în ce mai greu să-l găsesc. Sunt bătrân, bătrân de atâtea păcate …
– De ce ai dat porunci atunci, dacă nu vrei să fii tratat ca un împărat, ca un dictator de formă şi de faptă?
– Iaca şi eu, eram doar un scriitoraş la debut. Am vrut să public, să mă citească şi pe mine cineva, că adormeam lumina stelelor vorbind singur. Era o carte despre viaţă, numai despre viaţă. Poate am mai mituit pe ici pe colo, am mai ameninţat voalat, poate am mai exagerat un pic, căci cartea era una foarte simplă. Oamenii au rescris-o, au adăugat paragrafe personalizate, au tradus-o pe placul cumpărătorilor, iar lansarea s-a bazat pe principiul luptei în ilegalitate. N-a fost de la început un succes … Nu la prima vedere. Dar oamenii au abilitatea de a-şi transforma stăpânul în instrument de stăpânire. A fost momentul în care s-a născut religia marketing-ului şi a clauzelor de profit. Am fost tăiat în bucăţi, atârnat pe la porţile tuturor bisericilor, am devenit un best-seller. Cartea nici măcar nu mai era a mea. Au pus pe ea numele meu, gratuit, şi l-au transformat în bani. Eu, prin mâna mea dreaptă, mă ocup doar de peşti şi de vin. Dar Eu am dat, de fapt, Cuvântului viaţă, valoare, oamenii s-au ocupat doar de încasări.
– Îţi mai aduci aminte ce ai scris cu mâna ta din toate astea? Mai scrii?
– Scriu. Sunt obscur, nu mă citeşte nimeni. Cărţile lor, care îşi arogă Eul meu, sunt stoarse de logică, dar ei nu văd asta, vorbele au fost transformate în sclave înfricoşate, iar ei mânuie biciul. Îşi osândesc propria poveste, căci nu mai e demult povestea mea. Povestea mea a fost simplă, doar Lumină, câţiva fotoni care să ţină de cald.
– La cum arăţi nici în librării falimentare nu te-ar primi să dai autografe! De ce nu te asemeni lor, pentru o vreme, poate aşa să schimbi ceva, dinăuntrul lumii?
– Uită-te şi la tine, ai venit aici să faci pe-a deşteapta şi să-mi dai mie sfaturi! Toate ouăle se bat cap în cap, doar-doar s-or pricopsi cu minte de găină!
– Te prefaci anume că nu înţelegi … Stai aici şi te plângi de ceea ce TU Însuţi ai inventat – andropauza, la tine s-o fi numind duhopauză, dar tot nu faci nimic! Nici măcar nu se cade să-ţi spun că te plângi ca o babă … Babele sunt cele mai determinate fiinţe de pe pământ! Ele cumpără cartea plagiatorilor tăi, plătesc ca să ajungă la Tine veştile lor sărace, pupă mâna intermediarilor … Iar tu, tu stai aici şi te ascunzi pe sub o bancă! Când ai de gând să te apuci să pui lucrurile la punct? Când ai de gând să începi să te porţi iar ca un Dumnezeu? Ţi-au luat titlul, ţi-au luat numele, dar sufletul ăla cu care te lauzi, sufletul, ce-ai făcut cu el?

Reclame

Un gând despre “Scrieri alese

  1. Una din cele mai sigure metode de a răni pe cineva este să batjocorești darul lui. Noi, cărturarii crescuți în puful comunist, am acceptat un dumnezeu- principiu, un dumnezeu- cauză- nici măcar materialiștii copilăriei noastre n-au putut să ni-l smulgă din fire, dar nu putem înghiți darurile unui Dumnezeu-Om. Nici nu putem suferi să-I auzim Cuvântul. Biserica Lui? O adunătură de escroci, adulați de niște babe cu creierele spălate. Bisericile Lui? Catedralele? Niște localuri de lux unde PR-istii își expun țoalele de prost gust cu singurul scop de a -și aduna averi peste averi. Slujbele la biserică? Circ pentru inculți. Cărturarul de azi vorbește cu o nostalgie (nu se știe de unde izvorâtă, că n-are nici trecut nici speranță, nici cunoștință) despre smerenie și schituri de vârf de munte, dar ar strâmba din nas dacă un schivnic (singurul iluzoriu acceptat de cărturarul elevat) i-ar spune că tot ceea ce hulește el este o formă de dar al lui Hristos. Ar concluziona brusc că schivnicul cu pricina e un analfabet împuțit- în peșteră nu te poți spăla cu dusch-gel- și că face parte din rezervația naturală, pe cale de dispariție a Bisericii lui Hristos.
    Biserica, în forma în care e ea acum- noi, creștinii, catedralele mai mult sau mai puțin somptuoase, preoții- mai mult sau mai puțin vrednici dar sfințiți, slujbele- forme văzute ale Tainelor (și Taină nu înseamnă nici sacrament nici secret ținut sub cheie pe principiul antic ci sunt expresii ale actelor lui Hristos- Omul, ex-stasis ale lucrării Lui teandrice peste veacuri, împlinite și făcute în Duhul Sfânt, Mângâietorul, cu singurul scop al readucerii mele la starea pe care Hristos a reabilitat-o), toate, deci, sunt daruri dumnezeiești.
    În afara Bisericii nu există mântuire, pentru noi, cei care am auzit Cuvântul.
    Ceea ce văd eu ca fiind noroi, văd pentru că nu am intrat în Biserică, nu trăiesc în Biserică deși sufletul meu plânge după promisiunea Bisericii.
    Dumnezeu nu vrea fală. Dumnezeu vrea frumosul. Uneori frumosul costă și ne costă.
    Porțile iadului nu vor birui Biserica, așa cum e ea- așa cum suntem noi. Frumoasă, plină de lumină, o prințesă… Un pas spre Rai. Preoții sunt cei care ne vor duce de mână până acolo
    Sărăcia și mizeria nu sunt o virtute. Sunt un examen pe care mulți îl ratează… Doamne, câte pot fi spuse… la fel ca și Arta care e ținută vie de niște pierde vară- în loc să dea cu sapa, taie frunză la câini cu pensonul și scripca… Biserica Ta, Doamne…

    Felul ăsta de a privi lucrurile este generalizat. Nimeni din cei care aruncă cu noroi în Biserică nu poate să spună nici măcaqr un cuvințel bun despre Ea. Este- conform celui mai banal principiu de funcționare psihologic – integral problema interioară a celui care nu poate vedea frumosul…
    N-am avut timp să-mi drămuiesc prea bine cuvintele și sentimentele… Iubesc Biserica, preoții sunt singurii oameni care m-au putut ajuta. Nici unul – și cunosc vreo câțiva- nu este neputincios în fața iadului, deși unii au case mari și mașini mult mai faine ca a mea.

    Nu inseamnă că nu te imbrățișez… inseamnă doar că e un răspuns scris în grabă- trebuie să plec rapid- și o nouă confruntare cu aceleași idei cu care m-am confruntat și acasă, și printre prieteni… Te imbrățișez, liniștită…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.