Creştinizarea taxelor

Mă trimiseseră de la Inimărie, să-i aduc la cunoştinţă. Acest cetăţean era un încăpăţânat, care nu voia să dea drumul la uşă. În fiecare dimineaţă îmi luam cămaşă curată, mâncam seminţe producţie proprie, din balcon şi mă prezentam la adresă. La început, mă agăsa liniştea. Mi s-au inflamat noadele degetelor de la atâta bătut cu ecoul, a trebuit să-mi iau mănuşi cu blană. Peste bandajele cu rivanol. De ce oare toate pomezile, care se vând la farmacie, să-ţi facă bine, sunt galbene ca un icter? Ar fi putut fi roz, nu verzi, că verdele e otrăvitor sau fosforescente, ca să atenţioneze maşinile că ai deja necazul tău. Când mă plictiseam de scuipat pe pereţi, citeam înştiinţarea cu glas tare. Şefa îmi ceruse să aduc semnatură. Cine îţi dă semnatură, când nu-ţi dă drumul la uşă? După ce i-am citit jumătate de volum de poezii de Eminescu, că mă pregăteam şi pentru nişte serale, l-am auzit chicotind. ‘L-am’ pe post de metaforă, că n-aveam de unde să ştiu dacă era el, un frate, geamgiul, pisicul sau hamsterul. La papagal nu mă gândisem, dar mereu se trezeşte câte unul să aducă vorba. Uneori îmi trecea prin creştet că s-ar putea să fie în luna de miere, că tare mai gâfâiau ficuşii şi muşcatele. Vecinul care le uda sărea peste balcon, că nu l-am văzut la uşă. Poate ajunsesem prea târziu şi nu mai avea plăţi de făcut. Cum rămânea însă cu restanţele? Între timp mi-au mărit de două ori salariul, s-a inventat cardul de pontat dimineaţa şi mi-am făcut programare la psiholog, pentru depresie profesională. După două săptămâni de implementare a medicaţiei, nici nu-mi mai păsa dacă mă asculta el sau youtube-ul. I-am citit cât îl costa, în taxe, să-şi dea întâlnire cu nevestele altora. Îl auzise primarul cu câte se lauda, în timpul unui stand-up la cafeneaua curioşilor. Ieşise cu nevasta, să-i facă un hatâr, să nu i se urască de la atâta bunăstare. C-o fi zis 15, c-o fi zis 20, nu mai contează, idioţii de la mese au aplaudat, primarul i-a numărat şi la un calcul simplu şi-a dat seama că are bani de asfaltare. Eu aş fi pus taxă pe soţi, că ăia ştiu ce-i responsabilitatea şi o pasează. În concluzie, cetăţeanul a fost somat de subsemnata, fluturaşi publicitari i-au fost îndesaţi pe sub uşă, a fost lăsat în plata propriului Domn şi cotizaţia doamnelor. De mâine îmi dau demisia, mă angajez la Poliţie. Cu bulan la brâu pricep din timp refuzurile. La Inimărie e ca la doctori, pierzi timp, că te ataşezi de păsăretul clientului. Ca supa de tăiţel.

taitei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s