– Ia-ti picioarele de pe mine!
Ia-ti picioarele de pe mine!
urla in nestire iarba
– Nu vezi cum imi sta parul
si toate oglinzile astea
in cioburi sunt siluite de soare
sa-mi arda lumina in ochi,
sa nu ma vad frumoasa?
Adu-mi ceata inapoi,
adu-mi clestar din vanturi
si suflet bun din luna!
Asa vaita aerul din jurul ei
si maci naivi
si buruieni talambe
o luau in brate
si-o dezmierdau
cu imbratisari
si pupaturi fara perdea,
copiii ii aratau pe toti
cu degetul
si mamele lumii
strangeau din buze
la atata risipa de indolenta
si analfabetism
congenital.
Advertisements
