In ger cazut

angel-handkerchief

Ma ridicam sa zbor pe jumatate,
de glezne mi se aninau pacate
si-mi era mila si mi-era sila sa disper,
sa le alung ca despuiatii-n efemer,
de-ajuns ca nu le-am suferit pe suflet,
le-am tocit glasul, cum sa le pierd de umblet?
Poate daca ne-am inveli cu cer ca-ntr-o plapuma
n-ar mai ploua cu lanturi si n-ar mai ninge huma
si-am scutura din aripi pe dinauntru,
as plange sa m-adormi pe gen neutru,
tu zeu, eu rugaciune de pamant,
inchisi langa pacate-n juramant.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s