În ger căzut

angel-handkerchief

Mă ridicam să zbor pe jumătate,
de glezne mi se aninau păcate
şi-mi era milă, şi mi-era silă, să disper,
să le alung ca despuiaţii-n efemer,
de-ajuns că nu le-am suferit pe suflet,
le-am tocit glasul, cum să le pierd de umblet?
Poate dacă ne-am înveli cu cer, ca-ntr-o plapumă,
n-ar mai ploua cu lanţuri şi n-ar mai ninge humă
şi-am scutura din aripi, pe dinăuntru,
aş plânge, să m-adormi pe gen neutru,
tu zeu, eu rugăciune de pământ,
închişi lângă păcate-n jurământ.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s