Vieţi pe tipsii de argint (X)

 

Tuci pe cruci

silver-walnut

Mama îmi pusese o cămaşă de noapte cu guleraş şi volane de dantelă, un clopot mut de diftină, tăcere moale şi parfum de levănţică. Pe şolduri alergau boboci mici de petunii, care se prindeau de mâini în jurul gâtului, înflorind ca din palme prinse în rugăciune. Mă învârteam în faţa oglinzii şi parcă nişte ani plecau dincolo de poleiala de argint şi mă întorceam o fetiţă, într-un dans pe vârfuri, pe vârfuri fără amintiri. Doamna Otilia întredeschise uşa şi, aproape timid, întrebă dacă vreau să primesc o poveste de adormit copiii. I-am făcut semn să intre şi am sărit în pat, ţinându-mă cu dinţii de clipa aceea de fericire, rătăcită din trecut. Îşi strânse şalul, zdrenţuit cu lână, în jurul umerilor frumoşi si rotunzi şi se aseză pe marginea patului. Uşa se dădu în lături şi Maria intră, urechind o tavă pe care răsuflau, din greu, aer de locomotivă trei căni grase, de porţelan. Lapte cu cacao. Ademeneau somnul, pe aceeaşi uliţă ca-n copilărie. Aşteptam la poartă, cu ochi frumoşi şi inima uşoară. Am dus cana la buze şi o arşiţă plăcută a fugit să mi se stingă în burtă. Maria nu pusese cacao în lapte, ci coniac din cel fin, franţuzesc. Am început să râdem toate trei, ca nişte vrăbii ieşite din iarnă, ascunzând penele sure printre muguri crăpaţi de nerăbdare. Maria începu să-mi împăturească hainele şi să le aşeze frumos pe scaun. Dintotdeauna am fost nepăsătoare la durerile îmbrăcăminţii. Nu era de mirare că nu mă plăcea şi făcea din mine o oarecare. Doamna Otilia se lăsă pe perne şi scoase din buzunar o nucă. O nucă de argint, cum nu mai văzusem. Mi-a adus aminte de o poveste de demult, un tată care uitase să-i aducă fetei un dar din călătorie şi în drum spre casă rupse din pădure o crenguţă de alun, o crenguţă de alun din cel fermecat. Nuca doamnei era dintr-un altfel de copac fermecat, era vie. Doamna mi-o aşeză pe palmă şi mă îndemnă s-o deschid. Nuca se desfăcu în două şi creierii adăpostiţi de cochilie se arătară mândri, şlefuiţi cu răbdare, dornici de a fi lăudaţi de perfecţiune. Era de-o frumuseţe stranie, o umbră fără întuneric. Am închis înăuntru secretul şi am acoperit-o cu palmele. Glasul molatec al doamnei s-a apucat să ostoiască aerul flămând al odăii:
– În acte o trecuse tată-său Nuca. Mamă-sa, o frumuseţe a vremii, o gândise ca pe o Irină, dar în ultimele luni cu burta la gură o răzbise mâhnirea că îşi pierdea gingăşia, care îi pusese târgul la picioare. Începu s-o alinte Nuca, o Irină care se lăsa greu de desfăcut. Cu chipul mamă-sii greu de dus pe umeri, Nuca crescu parcă cu teamă, palidă şi tăcută, să nu-i sperie admiratorii. Degeaba comandase Leonora fiică-sii funde şi rochiţe de la Paris, încălţări făcute de pantofari vestiţi din Bucureşti, Nuca păstra o umbră vineţie pe ochi şi în preajma mă-sii se închidea ca un paravan. Ignorată de sufrageria adulţilor, Nuca se agăţa de fustele guvernantei, o femeie în vârstă, care punea ordine în carţi, sâmbăta şi duminica. Nuca crescu între file şi coperţi, împărţeau aceeaşi culoare, aceeaşi lumină, un pic înmuiată în cafea , un pic amăruie. În cealaltă jumătate de viaţă, Nuca îşi amesteca confuziile cu copiii servitorilor, obraji ascunşi sub noroi, în copaci, încălecând telegari închipuiţi, cu tolba de săgeţi pândind duşmanii roşiilor şi castraveţilor din grădină. La paisprezece ani doar bunică-său, care era judecat de miop, simţi cât de plăcută era aura fetei. Şterpeli din lada de zestre a nevesti-sii zece linguri de argint şi încărcând birja cu o coşarcă de nuci, opri abia la marginea târgului, acolo unde ţiganii atârnau cârpe colorate pe sârmă, să cheme vântul în ospeţie, iar apoi îl jefuiau de puteri şi şuier. Femeile făceau vrăji pe lună plină, iar bărbaţii se spălau pe mâini cu lumină rece. Aşa li se dusese vestea. Bătrânul Bavol era căutat de feţe boiereşti, vorbea pe limba metalului şi-n loc să-l ţină rob, îi zidea libertatea. Bătrânul îi ceru să-i facă nepoată-sii o nucă, o nucă de argint. Munci Bavol un an, cu bătrânul plângându-se de după umeri că nu-i ajung zilele. Apoi, în toamna umedă, bătrânul se lăsă acoperit de frunze şi Bavol cunoscu pentru prima oara disperarea. Nucile îşi ţineau strâns sufletul la gură. Pe fundul coşărcii, ascunsă parcă de rânjetul de răchită, aştepta cuminte ultima nucă. Bavol capitulă. Topi câţiva bani din salba ţigăncii, să-i poarte noroc şi desfăcând nuca, o cufundă în baia de argint. După mai multe cufundări şi aspre renunţări, se apucă să dea luciu cămăşii de împrumut. Apoi spoi cu lacrimă de funingine semnele de bătrâneţe, îi puse o cheie mică pe-o parte, ca să nu se arate oricui şi fugări o mână de puradei, să aducă fata. Când nucile s-au văzut una pe alta, n-a mai fost chip ca cineva să le despartă. Bavol n-a fost gata să renunţe la nucă, aşa că a păstrat şi fata. Şatra a plecat în grabă şi n-a fost nimeni să-i ia urma. La conac, boierii nu se întorseseră încă de la Paris, unde Leonora, sub pretext că face trusou săracei fete, se iubea cu un poet, plătit de bărbatu-său să-i prezinte în societatea literară. Servitorii au căutat-o pe Nuca în van. Peste ani, maică-sa avea să se ţină cu mâna de inimă, când sfătuită să-şi petreacă iarna la Roma, pentru a scăpa de o hârâială în piept, se văzu în galeria palatului, unde fusese invitată, pictată contesă. Bavol măritase fata din dragoste, cu cel care ştiu cel mai bine să dea înţeles tăcerii argintului. Unul dintre băieţii Nucii a adus nuca înapoi acasă, s-o arate bunicului, dar găsind o copilă îngrijind de lumânări, o dărui pe viaţă.
– Dulceaţă domoală de pere şi încăpăţânare de nuci, aşa plăcintă mă gândesc să vă coc de dimineaţă, încălecă şaua Maria şi trase uşa după ea.
Eu şi doamna am rămas să ne mai zâmbim câteva minute. Băutura pusese oleacă de ceaţă în calea poveştii, dar orologiul ne iertă de toate şi decretă că noaptea era încă bună. Sub ferestre, un bătrân cu coaja tare pe degete răsufla greu, trăgând cu urechea.

rebecca-harp-self-portrait(Rebecca Harp – Self portrait)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s