În caz de singurătate, visaţi!

lighthouse-aniva-sakhalin-sea-of-okhotsk( Lighthouse Aniva, Sakhalin, Sea of Okhotsk – Carte postala, Rusia )

 

Nu există nimic în ceea ce priveşte singurătatea care să mă mai poată face scăpat de ea. Până şi cuvintele vin singure, cad ca nişte picături de sorginte extrem-orientală. Neuronii mei suferă de agorafobie, păstrează distanţa unii faţă de alţii, militând pentru o logică rarefiată. În limbaj popular – lăbărţată. Vorbesc rar. Dacă prind vreun ascultător, apăs pe ambreiaj, nu vreau să-l pierd până nu am scuturat tot ce s-a depozitat pe gâtlej, amigdalele, deşi gemene, nu se pot suferi una pe cealaltă. Locuiesc pe o insulă. De când s-a rupt de mă-sa continentală, nu şi-a mai dorit să crească mare. Din păcate a nimerit ca moţul în frunte şi, fără să i se ceară consimţământul, i-a fost construit un far. Nu contează cât de mic eşti, fiecare îşi poate aduce aportul la bunăstarea omenirii. Tata a acceptat să se ocupe de ajustarea intensităţii luminii şi de schimbarea becurilor. Mama a crezut că o face pentru ea, o mare dragoste pe care egoismul frumos al planetei voia s-o ţină captivă. S-a prăpădit săracul, după o pneumonie prost tratată … Deşi avea un loc sub soare, insula excela în atragerea ploilor, vânturilor şi se îmbălsăma cu mucegai. Mama a refuzat să plece, nu putea să-l lase singur nici în mormânt. Dacă ar putea creşte flori din lacrimi, insula ar fi trebuit să primească o diplomă de excelenţă horticolă. Tot ce ne ţinea în viaţă ne era livrat cu elicopterul. Când pilotul s-a pensionat, i-au ajuns mamei la ureche zvonurile cum că tata s-ar fi cerut pe insulă pentru că lăsase borţoasă o colegă de serviciu, care pe lângă faptul că era măritată mai era şi verişoara mamei! Aproape un an mama a aruncat lăturile de la bucătărie pe pacea bătrânului. Pe insulă nu existau pisici, câini şi nici păsările nu ne vizitau prea des. Râmele, melcii şi insectele erau ruşinoase. Tata n-a avut parte de niciun avocat din oficiu. Până şi eu m-am ferit să iau o poziţie radicală, având în vedere că la acea vreme eram în chirie la mama, iar sentimentele îmi erau vulnerabile. Ca ale mamei. N-am putut să plec şi s-o las în urmă. Nu ştia să bată nici măcar un cui de una singură. După un an de blesteme, a venit în vizită o vecină din copilărie a mamei, care se maturizase salvând de ei înşişi oamenii care se temeau de înec. Mulţumită de felul în care îşi conturase menirea prin imprejurimi, a atacat şi insula, ultimul bastion care să-i consolideze definitiv succesul. A lăsat în urmă o Biblie şi o frecvenţă radio pe care puteai primi învăţătură de la un tutore ales de biserică. După ce a asistat la un discurs nocturn, mama s-a trezit dis de dimineaţă şi s-a apucat să cureţe mormântul bătrânului. Apoi a început să meargă zilnic, să-i aprindă lumânări şi să-i citească şi lui câte o pagină-două, cât să-i facă în ciudă că l-a putut ierta. Când s-a hotărât să-şi reînnoiască jurămintele de căsnicie, m-a lăsat ‘cu Domnul’. Nu eram, carevasăzică, chiar aşa de singur. Numai că Domnul nu se prea arăta la faţă, aşa că am început să mă dedublez în mine însumi, o domnişoară singurătate. Anii plecau pe mare, înapoi în larg şi parcă începuse să-mi displacă un pic realitatea. Trebuia să acţionez cât ridurile erau încă sexy. Într-o zi, care oricum avea să se enerveze de la nişte nori mai închişi la culoare, am început să urlu cu ochii lipiţi de tavan: ‘Ce dracu’ să fac?’. O voce s-a răstit înapoi: ‘Însoară-te!’. Era Dumnezeu, nici nu am încercat să-i neg înţelepciunea, mama îl lăsase pe aici pe undeva. Mai târziu, la întoarcerea din plimbare, aveam să realizez că uitasem staţia radio deschisă, dar astea sunt amănunte care pot altera calitatea naraţiunii. Iar eu povestesc frumos …

Când pilotul elicopterului cu provizii s-a oferit, naiv, să mă ajute să duc pâinea şi cartofii la bucătărie, am preluat rapid funcţia de pilot şi pe-aici ţi-e zborul! M-au pescuit din apă cam la un kilometru de ţărm, noroc că maşinăria nu avusese intenţii sinucigaşe, iar cât eu am avut şansa să cresc mare lumea a devenit mult mai milostivă cu inşii depresaţi. Scăpat doar cu o atenţionare, am întrebat de fete. Tablagiul care mă supraveghease să nu fug de declaraţie se îndrepta spre pensie cu nişte dopuri în urechi. M-a trimis la Şcoala de fete. Acolo mi-au trântit uşa în nas. Când am încercat să intru pe geam, au vărsat apă fiartă, de la cantină, pe mine. Începusem să dau semne de sindrom de rac nervos. Nu voisem decât să sărut şi eu nişte mânuţe şi s-o rog pe una să mă aştepte acasă, nu mai voiam decât să uit de insula copilăriei mele. M-am lăsat pe vine, în faţa uşii. Alţi oameni treceau grăbiţi pe lângă mine. Oameni care aveau grijă unii de alţii. Fetele nici nu mă băgau în seamă. Odată ieşite pe uşă se purtau afectat, vorbind corect gramatical, mari amatoare de principii. Eu mă simţeam singur şi pierdut, tot ce ştiam nu purta etichetă. După câteva luni cineva din conducere a făcut o sesizare la poliţie că incomodam fotografii care lucrau la un album de promovare a turismului în localitate. M-au ridicat şi m-au reţinut timp de o săptămână. Pe insulă, mi-au dat drumul direct din elicopter. De-atunci mi-au paraşutat consumabilele.

Până azi dimineaţă. Azi dimineaţă elicopterul a coborât la sol. Precis făcea un atac de panică dacă-i scoteam limba! Poate rămăsese vreo amendă de plătit şi era obligat să-mi dea chitanţă. Putea s-o fi pus printre albituri, nu eram eu înclinat spre protocol. După toată gălăgia, a rămas în urmă o fată. Probabil cu o Biblie … Se pare că Domnul nu mai era chiar aşa de mulţumit de insulă … 
– Pictez furtuni. Vă deranjează dacă încerc să mă plictisesc în compania dumneavoastră?
Să fiu al Domnului dacă nu am de gând să-l strang pe Noe de gât!

 

william-stephen-coleman-an-interesting-story( William Stephen Coleman – An interesting story )

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s