Pretexte de nisip

sand-castle

Era o vară oarecare,
pe burtă mă feream de soare,
un cerc timid, ca după ploaie,
nici plaja nu zâmbea vioaie,
briza îşi căuta coclauri,
trei câini lăţoşi lătrau la valuri.
În atmosfera asta sumbră
doar eu mă bucuram de umbră,
până un fel de şfichiuială
mi-aduse-n raza vizuală
un caz de-a dreptul intrigant:
bărbat şarmant, interesant,
statură de om aşezat,
un deget liber, divorţat.
– Duduie, ştiu eu un tertip
să fac castele de nisip
ca nimeni altul de pe-aici,
numai o vorbă să îmi zici.
S-a întâmplat de-am sughiţat,
crezând că am încuviinţat
frumosul meu înfipse demn
în stratul de nisip un lemn.
– Avem nevoie de-un schelet
pentru structură şi, cochet,
în jurul lui ridicăm ziduri,
la poale pod, şi nişte diguri,
un steag, să fluture pe turn,
ca să-l scăpăm pe taciturn
de sumbru, nişte scoici pe faţă
mi ţi-l transformă-n fortăreaţă!
Impresionată de decor,
îl urmăream adorator
şi din simpatic pişicher
s-a-ntruchipat în cavaler,
a înfruntat vânt şi stihii,
valuri, hoaţe de cochilii,
soldaţi veniţi de nicăieri,
scuipând săgeţi pe ieniceri
ce pe sub scuturi plângeau amar,
abia ieşiţi din buzunar.
Castelul şi-o poveste spusă,
şoptit, şi iată-mă sedusă!
Şi-n timp ce conversam cu el,
ne-am prăbuşit, laţi, pe castel,
dulăii refuzaţi pe arcă
aveau, se vede, chef de joacă,
cu fluturi, încă-n zbor, prin maţe
nu mă gândeam să-i cad în braţe
aşa, chiar de la început,
dar m-a convins cu un sărut.

kiss-sand

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s