Socares? Motomanga ( traducere din ţigăneşte, conform hgp.ro ‘Ce faci? Spune-mi şi mie’ )

tiganci

Şedea cu picioarele sub ea, pe ţolul murdar. Franţa Iozef avea peste 70 de ani şi doi dinţi în gură. Erau îmbrăcaţi în argint şi când râdea aveai senzaţia că a înghiţit linguriţa. Din grijă pentru tacâmuri, nimeni n-o mai invita să mănânce la bucătărie, îi puneau totul la pachet. Singura căreia îi mai păsa de ea era nepoată-sa Cordelia. Cordelia ghicea în palmă la cucoane şi la secret unui procuror, doi judecători, şefului Poliţiei şi unui colonel de brigadă. Cuconetul, în special, o răsfăţa. Cordelia făcea mai mulţi bani decât toata familia la un loc, era un model de antreprenoare pentru puradei. Beneficiarul principal şi perceptorul de taxe nu era statul, ci frate-său Что это? Pe certificatul de naştere figura что это такое? мальчик или девочка? ( traducere din ruseşte, conform google translate – ce este? băiat sau fată? ). Când se născuse, tată-său bulibaşa, dăduse de băut la toată lumea de la şatră, pe drum, până la Primărie. Acolo se terminară şi băutura şi puterile, iar un rus aflat în vizită, să înfrăţească oraşele, fu singurul rămas în picioare, apt să scrie. Numai că bulibaşa nu-şi mai aducea aminte ce sex avea copilul. Se gândi o clipă, zăpăcit, după care căzu lat, la podea. Rusul puse o notă în certificatul de naştere şi pentru că nimeni nu ştia ruseşte, când se trezi a doua zi, mahmur, ţiganul o luă ca pe un nume ales de Dumnezeu. O hoaţă de buzunare, cu studii în străinătate, le arătă cum se pronunţă, ţiganii crezutără că e ceva la şto şi Ştocăreală i-a rămas numele, până în zilele noastre. Dacă l-ar fi strigat în propoziţie, apucau alţii să fure caii de sub vizitiu. Ştocăreală, fiind greu de tradus, era visteria şatrei. Franţa Iozef îl dispreţuia, pentru că atunci când i-au mâncat şobolanii bobii şi n-a făcut bani o săptămână, până au adus puradeii alţi coceni, Ştocăreală i-a pus suprataxă pe restanţe. De vreo săptămână, ca să se răzbune, îi punea suc de perje în băutură, de nu-şi mai dezlipea ţiganul fundul de WC-ul din fundul curţii. Noroc că investise în ei Primăria, că altfel ar fi fost pe cale de dispariţie frunzele de brusture şi s-ar fi dezechilibrat ecosistemul.
Pentru că de câte ori se ridicau de la pământ, salbele făceau gălăgie, exista un poliţist responsabil cu liniştea publică în zonă. Ghiţă Coiţă. Îi ziceau Coiţă,şi-n secţie şi-n civilie, pentru că se coia cu orele. Alţii erau demult gata, el încă mai avea de aranjat chipiul, de pus pixul după ureche, se parfuma al dracului de mult şi nu ieşea fără să-şi verifice şireturile. Deşi ceilalţi aşteptau, bodogănind în jurul sirenei, se oprea să-şi aranjeze şi sprâncenele în oglinda retrovizoare. A fost numit în ţigănie, pentru că era singurul căruia nu i se putea prezice viitorul, că se ridica de zece ori de la masă, să-şi verifice mimica în oglindă şi pentru că era singurul care avea răbdare până dădeau ţiganii toate explicaţiile. De multe ori îi dădeau şi câte un lucru furat înapoi, numai să-l vadă plecat. Ghiţă Coiţă era as la bătutul pasului pe loc.
La un bal al Poliţiei el şi Ştocăreală şi-au spart nasurile de dragul unei fete. Baba Franţa Iozef prevăzuse dezastrul, noii bobi mucegăiseră peste noapte. Era o fostă colegă de clase primare a Cordeliei, că atât avusese timp să facă antreprenoarea, într-atât de tare o mânau de la spate ideile. Fata, pe nume Anhelina, căci mă-sa prinsese nişte telenovele la o firma ieftină de cablu, plecase la Bucureşti să se facă doctoriţă, dar, rugată în Gara de Nord, de un domn în vârstă , neamţ get-beget, să-i arate Casa Poporului, a început o carieră de ghidă la o privată de turism şi când se întorcea acasă, făcea pe-a franţuzoaica. Copiase rr-itul de la o artistă, care traducea pentru Primărie mesajele câinilor vagabonzi. Cât s-a coit Ghiţă la oglindă, Ştocareală a făcut-o deja două dansuri. N-apuca Ghiţă să întredeschidă buzele s-o invite la o gură de vin pe terasă, că Ştocăreală dădea gata, cu fata, toată sticla. Enervat, Ghiţă a dat cu papionul de pământ şi cu pumnul în mucii lui Ştocăreală. Ştocăreală, care lupta ambiguu, din cauza numelui, i-a dat un cap în gură şi un genunchi printre picioare. Au fost despărţiţi de bucătar, care i-a călcat pe mâini, ca să poată servi, pe flacără, porcul cu un snop de flori în gură. Mărul? Îl dăduse femeia de serviciu la iepuri. Anhelina şi-a ridicat fustele, şi-a prins jartiera, care-i sărise de nervi şi păşind solemn peste amândoi, a luat direct acceleratul, înapoi spre Bucureşti. Ghiţă Coiţă şi Ştocăreală au fost amendaţi, pe loc, de şeful Poliţiei însuşi, care purta întotdeauna cu el, de când începuse viaţa sub caschetă, la circulaţie, un chitanţier. Toată lumea ştia că până la urmă Ghiţă Coiţă se va însura cu Cordelia, aşa era de când lumea şi de când cu bancurile cu poliţişti. Ştocăreală avea să fie ţinut cu forţa, la casa lui, de o fată cuminte, îmblânzitoare de gem de prune, fără miros la locul de provenienţă al puilor pentru ostropel. Baba Franţa Iozef va trăi peste 100 de ani, cât să se bucure toată şatra de pensie, ea fiind singura care a muncit la stat, şase luni a măturat drumul pe care primarul căra cheia oraşului, de-acasă la primărie, într-atât îi era de frică să n-o vadă pe dinţii din ţigănie.

tigani

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s