Socares? Motomanga ( traducere din ţigăneşte, conform hgp.ro ‘Ce faci? Spune-mi şi mie’ )

tiganci

Şedea cu picioarele pe sub ea, pe ţolul murdar. Franţa Iozef avea peste 70 de ani şi doi dinţi în gură. Erau îmbrăcaţi în argint, iar când râdea aveai senzaţia că a înghiţit linguriţa. Din grijă pentru tacâmuri, nimeni n-o mai invita să mănânce la bucătărie, îi puneau totul la pachet. Singura căreia îi mai păsa de ea era nepoată-sa, Cordelia. Cordelia ghicea cucoanelor în palmă şi la secret unui procuror, câtorva judecători, şefului Poliţiei şi unui colonel de brigadă. Cuconetul, în special, o răsfăţa. Cordelia făcea mai mulţi bani decât toată familia la un loc, era un model de antreprenoare pentru puradei. Beneficiarul principal şi perceptorul de taxe nu era statul, ci frate-său Что это? Pe certificatul de naştere figura что это такое? мальчик или девочка? ( traducere din ruseşte, conform google translate – ce este? băiat sau fată? ). Când se născuse, tată-său, bulibaşa, dăduse de băut la toată lumea, începând din şatră şi pe drum, până la Primărie. Acolo i s-au terminat şi băutura, şi puterile. Doar un rus, aflat în vizită, venit să înfrăţească oraşele, a fost singurul rămas în picioare, apt să scrie. Numai că bulibaşa nu-şi mai aducea aminte ce sex avea copilul … S-a gândit o clipă, zăpăcit, după care a căzut lat, la podea. Rusul a adăugat o notă certificatului de naştere şi pentru că nimeni nu ştia ruseşte, când s-a trezit a doua zi, mahmur, ţiganul a luat-o de bună, ca pe un nume dat de la Dumnezeu. O hoaţă de buzunare, cu studii în străinătate, le-a arătat cum se pronunţă, ţiganii crezuseră că era ceva la şto şi Ştocăreală i-a rămas numele, până în zilele noastre. Dacă s-ar fi încumetat să-l strige în propoziţie, nu mai apucau să fure caii de sub vizitiu, le-o luau alţii înainte. Ştocăreală, fiind greu de tradus, era visteria şatrei. Franţa Iozef îl dispreţuia pentru că atunci când i-au mâncat şobolanii bobii şi n-a făcut bani cam o săptămână, până au adus puradeii alţi coceni, Ştocăreală i-a pus taxă şi pe restanţe. De vreo săptămână însă, ca să se răzbune, îi punea suc de perje în băutură, de nu-şi mai dezlipea ţiganul fundul de WC-ul din fundul curţii. Noroc că investise în ei Primăria, că altfel ar fi fost pe cale de dispariţie frunzele de brusture şi s-ar fi dezechilibrat ecosistemul.
Pentru că de câte ori se ridicau de la pământ salbele făceau gălăgie, le fusese repartizat un poliţist care să se ocupe de liniştea publică. Ghiţă Coiţă. Îi ziceau Coiţă, şi-n secţie şi-n civilie, pentru că se coia cu orele. Când alţii erau demult gata, el încă mai avea de aranjat chipiul, de pus pixul după ureche, se mai şi parfuma al dracului de mult şi nu ieşea înainte de a-şi verifica şireturile. Deşi ceilalţi aşteptau, bodogănind în jurul sirenei, mai făcea o oprire, să-şi aranjeze şi sprâncenele, în oglinda retrovizoare. A fost numit în ţigănie pentru că era singurul căruia nu i se putea prezice viitorul. Se ridica de cel puţin zece ori de la masă, numai ca să-şi verifice mimica în oglindă. În plus era singurul care avea răbdare până terminau ţiganii de dat toate explicaţiile. De multe ori îi dădeau şi câte un lucru furat înapoi, numai să-l vadă odată plecat. Ghiţă Coiţă era as la bătutul pasului pe loc! 
La un bal al Poliţiei, el şi Ştocăreală şi-au spart nasurile de dragul unei fete. Baba Franţa Iozef prevăzuse dezastrul, noii bobi mucegăiseră peste noapte. Mărul discordiei fusese o fostă colegă de clase primare a Cordeliei, că atât avusese timp să facă antreprenoarea, într-atât de tare o mânau de la spate ideile. Fata, pe nume Anhelina, căci mă-sa prinsese o ofertă de telenovele de la o firma ieftină de cablu, plecase la Bucureşti să se facă doctoriţă, dar, rugată în Gara de Nord de un domn în vârstă , neamţ get-beget, să-i arate Casa Poporului, a început o carieră de ghidă, la o privată de turism, iar când se întorcea acasă făcea pe-a franţuzoaica. Copiase rr-itul de la o artistă, care traducea pentru Primărie mesajele câinilor vagabonzi. Cât s-a coit Ghiţă la oglindă, Ştocareală o făcuse deja două dansuri. N-a apucat Ghiţă nici măcar să întredeschidă buzele, s-o invite la o gură de vin, pe terasă, că Ştocăreală a dat de gata, cu fată cu tot, toată sticla. Enervat, Ghiţă a dat cu papionul de pământ şi cu pumnul în mucii lui Ştocăreală. Ştocăreală, care lupta ambiguu, din cauza numelui, i-a dat un cap în gură şi un genunchi între picioare. Au fost despărţiţi de bucătar, care i-a călcat pe mâini, ca să poată servi, pe flacără, porcul cu un snop de flori în gură. Mărul? Îl dăduse femeia de serviciu la iepuri. Anhelina şi-a ridicat fustele, şi-a prins jartiera, care-i sărise de la starea de oboseală şi, păşind solemn peste amândoi, a luat direct acceleratul, înapoi spre Bucureşti. Ghiţă Coiţă şi Ştocăreală au fost amendaţi, pe loc, de însuşi şeful Poliţiei, care purta întotdeauna cu el, de când începuse viaţa sub caschetă, la circulaţie, un chitanţier. Toată lumea ştia că până la urmă Ghiţă Coiţă avea să se însoare cu Cordelia, aşa era de când lumea şi de când se inventaseră bancurile cu poliţişti. Ştocăreală avea să fie ţinut cu forţa, la casa lui, de o fată cuminte, îmblânzitoare de gem de prune, fără miros la locul de provenienţă al puilor pentru ostropel. Baba Franţa Iozef avea să trăiească peste 100 de ani, cât să se bucure toată şatra de pensie, ea fiind singura care muncise la stat. Şase luni a măturat drumul pe care primarul căra cheia oraşului, de-acasă la primărie, într-atât îi era de frică să nu-i vadă argintul pe zâmbetele din ţigănie.

tigani

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s