Teoria buzelor de cimpanzeu

blind_people

Undeva, pe unde nici galaxiile nu-şi declină identitatea, există planete pe care au rămas la păstrare ciornele lui Dumnezeu. Omul n-a ieşit aşa frumos de prima dată. Darwin a intuit cel mai bine cazna lui Dumnezeu. Până să-i placă rodul mâinilor sale, Domnul a şlefuit, a potrivit, după experienţa reuşită cu Cuvântul, sculptura părea să fie pasul înainte. Teoria evoluţiei s-a oprit însă brusc şi fără avertisment cu mult prea mulţi ani în urmă. Apreciind poluarea şi schimbările prin care a trecut mediul înconjurător, oamenii ar fi trebuit să-şi fi dezvoltat apărători de nas cu filtru pentru toxine, piele rezistentă la radiaţii, o culoare ca şi a curcubeului, care să le ascundă vulnerabilitatea la schimbările de climă, gât lung până la rămăşiţele de ozon, antene active pe frecvenţa lui Dumnezeu, poate şi-un translator esofagian care să se declanşeze automat la minciuni. În realitate, omul n-a mai evoluat. Nici elefantul, nici leul, nici cărăbuşul. Atât de multe schimbări profunde de mediu, după cum urlă isteric ecologiştii, şi totuşi speciile şi-au conservat destul de bine structura …
Pentru că tot ce atinge prinde viaţă, precum alţii, în poveşti, transformau totul, în calea lor, în aur, şi după evoluţia lamentabilă a cuplului Adam – Eva, Dumnezeu a renunţat la prototipuri şi şi-a canalizat imaginaţia pe evoluţia spirituală. Acolo s-au strecurat foarte multe erori. Nici cu Cuvântul n-a mai avut curaj, urmarea firească ar fi fost să-l scrie, dar după câte înţelesuri şi-a luat, cu de la sine putere, între timp, Dumnezeu a preferat să se facă citit prin interpuşi. Moise s-a achitat de comision destul de citeţ. Descoperind că e mult mai benefică folosirea gândului decât a mâinilor, şi-a făcut unelte, ca să nu mai fie nevoit să bage de unul singur mâna în foc. Ciornele zac, aşadar, nici el nu mai ştie pe unde. Dacă găurile alea negre sunt cu adevărat coşuri de gunoi, va trebui să găsească o soluţie să mai cureţe din Univers, fără a contamina suplimentar cu evoluţie. Deşi cred că ideea cu reciclarea tot de la el a pornit …
Pe planeta lipsită de soare toţi oamenii sunt orbi. De la naştere le sunt alocaţi îngeri călăuzitori, care să-i ducă înspre împărăţia lui Dumnezeu. Pe parcursul călătoriei, uneori se creează o simbioză atât de puternică între ei încât orbul începe să vadă prin ochii îngerului. Planeta e mult prea departe de ajutorul nostru umanitar şi dezinteresat, dar iadului îi e drag tot ce e omenesc şi aproape. Păcatele sunt nişte pietre pe care calci ca să te fereşti de apă, fără să te gândeşti că apa îmbunătăţeşte şi igiena, şi circulaţia, şi nici nu-i prea adâncă. Pentru Moise chiar s-a dat la o parte, când a fost nevoie. Îngerii sunt o oglindă vârâtă pe sub nas înşelătoriilor, le reflectă întorcându-le dorinţa înapoi în tenebre, dar lucrul acesta îi face atât de asemănători păcatului încât pe planeta populată de cei cu ochi funcţionali Dumnezeu i-a strâns de la vedere.

angel-devil7x7

Pe partea stângă îngerii sunt bărbaţi, pe cea dreaptă sunt femei, din faţă, dacă îi priveşti, sunt şi bărbat şi femeie, iar văzuţi din spate sunt lipsiţi de orice linie sexuală. Ideea ambiguă de sex îi păstrează curaţi. Îngerii îi duc pe orbi de mână prin viaţă, călătorind şi istorisindu-le ce li se perindă primprejur. Minţile orbilor văd întâmplarea, chiar dacă nu şi culoarea. Sunt încurajaţi să atingă şi să guste.
Uneori, precum nişte tâlhari la drumul mare, locuitorii iadului se substituie îngerilor, după ce-i lovesc mişeleşte, pe la spate şi le retează aripile, ca să nu mai poată să-i ajungă din urmă. Îngerii se întorc acasă, unde aşteaptă să le crească altele noi. Atunci orbul devine propriul lui înger. Cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Unii orbi se lasă atraşi şi jucaţi pe degete de dracii mai bine educaţi, de cei ce folosesc metafora şi incantaţia sonoră cu măiestrie. Orbul este jefuit de suflet în schimbul ochilor. Alţii însă se desprind, protejându-şi cu trupul sufletul, sacrificând. Mai e şi armata lui Dumnezeu … Cei ce îşi ascut suliţa şi înfruntă ispita. Tot un fel de sinucidere, doar că păcatul e azvârlit pe talpa iadului. Foarte puţini promit diavolului intrarea în rai, sub acoperire, apoi dispar sub oblăduirea lui Petru, fără a se ţine de cuvânt. Adevărate trupe de comando …
Cuvantul e arma lui Dumnezeu. Si intelesul lui viu.
Pe planeta orbilor diavolul nu se sfieşte să-şi arate faţa. „Hahaha”, râde Dumnezeu, la ‘de-a v-aţi ascunselea’ e cel mai bun!

blind-concealed-carry-gun

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.