Un vis ca un Crăciun

snow-girl

Mai păstram un ultim gând, cald, într-un ungher,
oare ce brutar frământa aluatul în cer?
Cernea făină absent, pe ochi şi pe guri,
adormind strigăte sfâşietoare de foame în păduri,
îmbrăţişam un copac, ce tremura de frig,
împărţeam coaja umedă şi sare de pe un covrig,
încet ploaia albă ne lua în stăpânire
şi era tot ce-mi aduceam aminte despre fericire,
vise din casa bunicii, mirosul pâinii pe vatră,
liniştea serii, cioplită îndelung în piatră,
somnul dulce, pe cearceafuri moi de zăpadă,
un cocoş tăind dimineaţa în două, în ogradă,
un ţânc din vecini, adus de derdeluş,
lipindu-şi de fereastră nasul roşu, de pluş.
Deschid ochii, scutur ceaţa lipită de retină,
ţâncul meu a crescut şi-mpărţim o pelerină,
plângă iar zahăr pe gogoşile cereşti,
cumpăra-vom şi noi, cu bani îngereşti.

snow-kiss

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s