Balada Pinocchio-ului

Un băieţel cu paşi şovăitori,
cu inimă de acaju şi capul în nori,
având necazuri cu un bol de minciunele,
încercând să scape, pe furiş, de ele,
încerca să-şi ajute tatăl, cu puterile lui mici,
din umbră, o zână binevoitoare îl veghea pe pici.
Pinocchio, mititelul, umbla de ici-colea,
cu singura lui armă – un băţ de acadea,
gata să-i sară lui Geppetto pe loc în ajutor,
căci o balenă-l înghiţise cu tot cu soare şi un nor.
Înaintând viteaz prin flora subacvatică,
se întrema cu nişte ecuaţii, luate aminte de la matematică,
dar necunoscuta, deși-l ținea de drag,
se-mpotmoli, orbecăind, într-un raționament de prag.
‘Palatul zânei!’, se minţi şi nasul îi mai crescu un pic,
avea nevoie de curaj, îi tremurau şi buzele, şi sufletul lui mic,
şi amintindu-şi că avea amnar în haina peticită,
îl scăpără nefericitul într-o epavă cu transport de dinamită,
iar sub-nivelul mării se trezi sub ploaie de icre şi de stele verzi,
din cele pe care doar amețeala te face să le crezi.

pinocchio


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.