Nu sunt ca noaptea, noaptea e ganache, întunecată, ochi tulburi, mers gingaş, ele-s duet de-amiezi topite-n seri, o scoarţă dulce pe-ascunziş de ronţăieli, migdale, nuci, alune-ndrăgostite de pădure, pisate-n gustul aspru, pândit ca de secure, apoi lama subţire îşi lichefiază gestul, acoperind, în moliciune şi vară, frigul, stresul, şi valuri de extaz joacă pe gât alene, aţi încercat vreodată praline belgiene?
