Cinice ploi

eyes

Erau timpuri cand plangeam
mai frumos decat cerul,
cand lacrimile duceau
chipuri, flori, cercul si echerul
pana la buze, pe gat si in san
si-mi era soare, si-mi era uneori vant,
inghetam in promoroaca, ma uscam in fan,
scoteam capete de ghiocei din muguri de pamant,
deschideam usi cu manerul
indulgentei mele de dimineata,
ma leganau amintiri in lanul cu spice
si-aveam roua sa-mi ajunga o viata.
Dar apoi niste tristeti, venite din tari de suflet
au adus batraneti peste pleoape si gene,
au secat raurile ce unduiau meandre in ochi
si-am ramas privind eternitatea care se cerne,
caci lacrimile au urcat in norii lor de rai
si ma sfideaza ploaia, o apa cu dulceata,
si rad in glasuri de copii ninsori,
inghit in sec, tot ce mi-aduc aminte-i ceata.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s