Rățușca cea urâtă, varianta ‘floră fără manele’

orchid-1

La gardul de la răsărit,
nu mai devreme de-asfințit,
suspine mici vibrau, pe seară,
aerul tolănit pe vară,
un potir rozaliu, căzut pe gânduri
semna, pe note, printre rânduri,
acest lied și mă simțeam
sedus, concertul de pian
avea pe clape-o lacrimă ușoară.
– Lipsește glasul vesel de vioară,
dar m-am născut afon, culcuș
c-un handicap minor: nu am arcuș,
nu pot compune nicio simfonie,
niciun balet și nici măcar o rapsodie,
am aripi de parfum, nici urmă de venin,
cum pot eu să mă mai numesc crin
când mama, o cheie de sol fertil,
m-a lepădat frumos, dar fără de pistil?
Își frământă în poală rochița purpurie
și nu știu cum, dar dintr-o dată mie,
de drag, îmi prinse zborul o idee,
prostuța nu știa că-i orhidee!

orchid-2

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.