Apă-n viaţă, viaţă-n apă

seed

Tu, norule, de ce mă arunci înapoi,
te temi să-mbrăţişezi prea multe ploi?
Tu, râu viclean, credeam că mă placi,
îmi prinseseşi fustele cu o sută de raci,
îmi legănai visele pe braţe de apă,
nu credeam că aştepţi alt potop să înceapă …
M-ai lăsat în urmă, prelinsă pe matcă,
mă respiră pământul, piatra ochii-mi încearcă,
rădăcini duşmănoase plesnesc din bice,
risipesc din puterile mele arşice,
focul rărunchilor, lichid, sufocant,
îmi respinge avansurile, trecutul jenant
de apă de ploaie, sedusă pe drum,
de râu, de ţărână, o magmă şi scrum,
plin de el însuşi, altora nicio dorinţă,
îmi întoarce spatele, mă aruncă-n sămânţă.
Încolţesc din bobul meu orfan, de rouă,
mă aşteaptă iubiri şi o viaţă nouă
şi cât rabd primăvara mai are-o întrebare:
ce poveste-am ales, de copac sau de floare?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s