Apă-n viaţă, viaţă-n apă

seed

Tu, norule, de ce mă arunci înapoi,
te temi să-mbrăţişezi prea multe ploi?
Tu, râu viclean, credeam că mă placi,
îmi prinseseşi fustele cu o sută de raci,
îmi legănai visele pe braţe de apă,
nu credeam că aştepţi alt potop să înceapă …
M-ai lăsat în urmă, prelinsă pe matcă,
mă respiră pământul, piatra ochii-mi încearcă,
rădăcini duşmănoase plesnesc din bice,
risipesc din puterile mele arşice,
focul rărunchilor, lichid, sufocant,
îmi respinge avansurile, trecutul jenant
de apă de ploaie, sedusă pe drum,
de râu, de ţărână, de magmă şi scrum. 
Plin de el însuşi, pământ ars de dorinţă
îmi întoarce spatele, mă aruncă-n sămânţă.
Încolţesc din bobul meu orfan, de rouă,
mă aşteaptă iubiri şi o viaţă nouă
şi, cât rabd, primăvara mai are-o întrebare:
ce poveste-am ales, de copac sau de floare?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s