Nopţi fără suflet

horse-3

Oh, cum târâiam pe coate
fiori răscolind vertebre pe spate,
sub spaima cuvintelor respiram fără glas,
copaci în putere desenau din compas
cercuri din frunze mucegăite,
umezeala jupuia piei obosite,
iarba adulmeca trupul meu, flămândă,
nopţii îi lipsea lumina rotundă,
pe umbră de stele îmi încerca gustul,
rupt de-ntuneric, în agonie, intrusul,
calul îl trăgea înspre mine de hamuri,
norii apărau rostul meu cu ramuri,
m-afundam în mlaştini născute de iele,
călăreţul gonea pe urmele mele,
clocotinde valuri mă trăgeau la fund,
eram în puterea ultimului gând,
apă respiram, apă eram toată,
lumea-ngenunchiase-n bezna lichefiată,
când un braţ îmi strânse freamătul în pumn,
l-am luat cu mine în visul nebun,
eram, nu eram, n-aveam dor de mal,
undeva, în noapte, necheza un cal.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s